Poezie
pervertire
1 min lectură·
Mediu
am petrecut din nou cu brațul brațul
icoanei întru care mă închin
sub piele oasele îmi mint anatomia
greșalelor ce-am săturat cu vin
afară este iarnă de târziu
îngheață păsările frunze de zăpadă
șchiopi ghioceii – lazări iar lumiți –
ies din pământ cu lacrima lor caldă
și am strivit cu-aceeași buză buza
alesei întru care mai respir
în cerul gurii i se scurge tâmpla
orânduitului ce-am fost să nu mă mir
din lună strigă oameni muți de ger
acesta-i giulgiul amintirii noastre
cuie astrale țurțurii la streșini
ne sunt sprâncene pleoapelor albastre
hai lasă limpedele răilor din foc
păzind în trup cenuși de dor
curând va fi să obosim în mituri
iar lupii au să urle: somn ușor!
023.179
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “pervertire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/164262/pervertireComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EDEDElia David✓O pervertire frumoasa, daca pot spune asa. Daca nu pot, nu spun.:)
0
VMpututele se-ntâmplă, noi nu știm: s-a-ntâmplat aivea sau ne pare? dar vine ziua când ne dumirim că lucrurilor le-au crescut picioare.
Cu drag,
Cu drag,
0