Poezie
sincerități onirice
1 min lectură·
Mediu
azi am visat ultimul vers
eram pe unde se făcea că nu mai sunt cuvinte
în urmă câmpuri fără înțeles
-nainte... nu știu... nu țin minte...
de-a stânga
dreapta
blocuri și tramvaie
erau topite spasme lungi de rut
că am uitat
la capătul gânditelor e un vagin
pe care iarăși nu l-am priceput
alături focul drămuia vapoare
se-ntretăiau în grai sirene-n port
tot universul încolțea-n colivă
și găurile negre miroseau a mort
eu nu treceam și nu aveam departe
mă priponise-un aer ca un scut
cu pumnii strânși cu venele umflate
îninimam ca sângele-nceput
mușcau din mine se lipeau de oase
rostitele-mpuiate fără rost
eu însumi acuzat eram în robă
dintre părinți întâiul –
cel mai prost
023.408
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “sincerități onirice.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/163527/sinceritati-oniriceComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMcând se va limita Cuvântul zilei și noaptea voi dormi în scris, tu amintește-i lui Camil să-ți spună că nimeni litere n-a scris; vei fi atunci mai înțelept o clipă și eu voi fi o clipă iarăși viu, tu - praful multelor ispite eu - pasul rătăcindu-se-n pustiu.
0
Pe curand, un aliat al poeziei de peste tot,
Camil Camil