neomu-n care visele mi-am pus

Finalul mi-a tăiat respirația. O clipă mi s-au oprit toate gândurile (asta nu ni se întâmplă prea des).
Să fie puii pradă gurilor hămesite, sau hrană celor înfometați de cuvinte?

Cine citeste acest text si scrie poezie, trebuie sa se opreasca un pic mai mult asupra lui.
Inca o data V. Munteanu defineste poetul- imblanzitorul si dresorul de cuvinte,ingerul care inca nu se poate desprinde de Pamant sau de omenesc. Deosebita idee si superba imagine intalnim in urmatorul fragment:

,,cum să vă spun:
sunt eu altfel?
îmi plimb cuvântu-n lanț
ca pe-un cățel
chiar aura i-o zvârlu-n joacă
și l-am dresat – priviți: aleargă!
apoi se-ntoarce fericit
că altă aur-a găsit\"

As da din toata inima o steluta aici, asa cum multe dintre poeziile lui merita.
Din pacate, pe site se acorda prea putina atentie acelora dintre noi care sunt cu adevarat ,,speciali\" ! Si V. Munteanu, ca poet, e genial. El e intradevar un inger dintr-un taram al Poeziei.Cu aripile ,,ingalate\", poate, dar INGER!
PS. Cer iertare autorului daca acest comentariu il deranjeaza...