Poezie
prisaca domnului, sector 3
1 min lectură·
Mediu
aceste blocuri aceste alei de beton
deservesc un imens tomberon
zarzării teii salcâmii înfloresc și se duc
sau zăpada
a murdărit cu alb toată strada
trotuarele au delimitat pământul
și gândul
a crescut vitregit ca un nuc
îmi strâng tâmplele în pumn să curg
miez
liniile palmei mi-au înmugurit diez
portativul taie cerul nopții felii –
mă mai știi?
sunt cel care ducea gunoiul la amurg
și de garduri mă loveam și de oameni
și de burlane
șifonat
ca un înger ce-a dormit la tomberoane
023.593
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “prisaca domnului, sector 3.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/163119/prisaca-domnului-sector-3Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EB
Între substanța-beton și substanța-înger, omul. Cum știe el să transforme cu gândul, așa, \"vitregit ca un nuc\"?
În această poezie am simțit miros de \"miez\" și am auzit diezii strigând.
Impresionant!
În această poezie am simțit miros de \"miez\" și am auzit diezii strigând.
Impresionant!
0
O poezie delicata si sensibila, desi imaginile folosite sunt ale cotidianului urban :D
O poezie dupa chipul si asemanarea Poetului :)