Poezie
spațiul de nebuni
1 min lectură·
Mediu
mânji lepădați schimonosiți ochi îngroziți cerul de iarnă
aud mușcând
gerul din stea crivățul fuge în pijama cu dinți cât gardul
nu vă lăsați ușor mințiți iarna nu trece cotlonește-n părinți
ne face patul
vom adormi cu gura căscată la brânza cea mare aselenizată
am fugit cu antena (a murit calul de lemn) la ureche îngerii
cu toții au semn
cum au măgarii
a relatat de sub un pat crainicul puțin exaltat ce nici moartea
nu știe să prezinte
nici starea vieții
023.614
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “spațiul de nebuni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/162490/spatiul-de-nebuniComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
stiam ca voi gasi o poezie care striga, o poezie de care aveam nevoie pentru ca aici, in universul tau, o stare induce mereu o alta.. si tot asa pana cand in final aceasta inlantuire de fraze aforistice se soldeaza cu o profunda remarca asupra existentei. nici in clipa mortii nu vom sti cine suntem cu adevarat.
0
\"adjectivul, când nu însuflețește, ucide\"; mulțumesc pentru răgazul lecturii și pentru comentariu.
0
