una două trei laturi închise în patru

Ceva incredibil: 152 afișări și nici un pâss! nimic. De ce-or fi tăcând toți cu atâta încăpăținare? A-ha, probabil din acelaș motiv din care ar vi trebuit să tac și eu.
or,
\"fruntea renilor - aburită și tare -
împungând nesfârșitul înalt
îmi împătrește sufletul picioare\"

Să ne-auzim numai de bine!

Vasile drag, la multi ani!
Mai deunazi iti ziceam de bine, vin iar si ma odihnesc in poezia ta si va zice lumea ca ne-am inteles:)), insa azi nu imi place strofa a treia, mi se pare ca se impiedica, mai ales la versul 2, nu mai are ritm, nu mai are suflare, dupa parerea mea ...
Te citesc in continuare cu drag,
Daniel

are el, Vasile Munteanu, asa o placere sa se joace delicat cu cuvintele si sa le invete sa transmita caldura.
are el asa, Vasile Munteanu, o nostalgie a primelor iubi.

astfel incit comentariul meu sa para facut la misto.

Nicolae, mulțumesc de revenire; ne-om auzi nu ne-om auzi, dar de citit ne citim sigur.

Daniel, poezia, cred eu, de aceea e frumoasă: cântă fiecărui suflet \"altfel\"; știi că ți-am prețuit întotdeauna opinia; am recitit, nu am simțit nevoia să modific; altminteri, \"La Mulți Ani!\" și ție; să te întreb de un volum cu dedicație :) ?

Bogdan, am eu, așa, parte de cititori puțini, dar buni, încât îmi vine iar \"cu fruntea să mă bat\" :).

Cu prețuire,

posibil să confund, dar în \"Almanahul sărmanului Richard\", autorul spunea: \"Multe feluri de mâncare, multe afecțiuni. Multe medicamente, puține videcări.\"; sunt sigur că \"delicat cu cuvintele\" este tot o \"tăietură\" :).

Același,

acum m-ati facut sa ma simt prost.

și eu, care credeam că numai eu nu mă simt bine... același :)