Poezie
deopotrivă
1 min lectură·
Mediu
atâta cresc de mi se face sus
și tac atât și-atâta mă cobor
un dumnezeu pe care nu l-am spus
acestui drac ce-mi toarce pe picior
îl mușc din inimă și încă
pe buze de aghiazmă șiroind
păcatul mă dezmiardă ca o brâncă
a unor îngeri de petrol duhnind
ah! sfâșâi ușa răului altar
de lumânări prea afumat și negru
un pictor cui de beat pictează
cupola dumnezeului integru
și dor îmi e și silă deopotrivă
de lumea care pute a colivă
023.903
0
Dar vreau să-mi \"spăl aici\" și o părere contrarie. Imaginea finală, de această dată, nu-mi place. Coliva miroase foarte plăcut. A înviere.