Poezie

crăciunul lui harry porcăr

(cu drag dedică autorul aceste versuri unei bisericuțe virtuale)

2 min lectură·13 noiembrie 2005

Mediu

atât se încuvântă că omătul din ceruri n-are un’ să cadă

ning înspre soare fulgii morți pe ruguri oameni de zăpadă

am încălțat piciorul cu ideea ștergem intrările-n fast-food

cu bucile obrajilor umflate regurgităm cum s-ar usca un lut

din cărți bătute-n cuie facem troc să ținem la un loc lătura

noi suntem caii iluzorii pe care nu-i spăimântă lătrătura

de creier am întins cu tiv am așternut cearșaf pe dricul gol

celulele care priveau mirate cum în wc-ul vieții a intrat un trol

biochimia stăpâne genetica au formule anume scrise de tine

și dacă n-o fi să crăp astăzi cu siguranță mă voi face bine

genomul meu e o scară de bloc are apartamente numerotate

după fiecare ușă horcăie porcul sintetic răsturnat definitiv pe spate

aproape doare ustură taie guițatul lui măsurat și în rime

chemați armata salvării medicul fericirilor e bolnav și nu vine

mai repede zoriți-vă uite i-au extras deja inima splina ficatul

și mațele pe dos le-au întors au curățat cu apă fierbinte rahatul

cine îmi dă sufletul prin mașina de tocat și renasc prin tulumbă

de ce îmi sunt toate amestecate iar cerul înstelează a umbră

parcă ieri purtam cojocel de miel și opinci de porc și mințeam

steaua sus răsare fiecărui geam

013.173

Vasile Munteanu. “crăciunul lui harry porcăr.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/150341/craciunul-lui-harry-porcar

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

„orice asemănarea cu realitatea este pur întâmplătoare”