Poezie
mamifer acvatic, tatăl-eu
(cu drag nu vă dedică autorul nimic)
1 min lectură·
Mediu
nimănui sau cuiva îi e foame are pântecul moale
iona deschide intestinele balenei imense și goale
să adaug? marelui munte de versuri un rând
suntem muți suntem surzi vom orbi în curând
am o gaură-n palme și mă scurg și mă dor
tot ce-am fost înghițit din moluștele lor
sunt vecin cu o novă tamarin cu o stea
soarele piatră spre roșu e chiar inima mea
ce beznă înaltă și mai beznă adâncă
îmi visez părinții cum bunicii-și mănâncă
groază e? somnul firii îl respir îl descriu
într-un ceas fără timpul roților de târziu
orele tot mai negre mici mai negre mai mici
stelele nu-și știu rostul se trudesc a furnici
încotro să apuc dinspre unde să stau
cui să dau ce-mi sunt mult și de unde să iau
nascu-m-aș să mă nasc împlodindu-mă ou
în bunic să-mi fiu tată fiului mort din nou
002139
0