Poezie
aș vrea să fiu propriul câine
1 min lectură·
Mediu
prietenul căruia să-i mărturisesc orice
fără să mă judec
fără să mă sinucid
fără să-mi pese că din când în când sunt coleric
și să mă privesc cu aceeași devoțiune când îmi fut un picior în bot
fluturându-mi coada cu indiferența pendulei
incapabilă de altceva decât de mecanică
în general fără
e timpul prietene să-mi mângâi creștetul
e timpul oaselor ce nu vor mai cunoaște alintarea
închide ochii și simte nodul din gât
și tu ai vrea să mă judeci
să mă castrezi
sau măcar să îmi fuți un picior în bot din când în când
într-o dimineață ne vom rătăci și nu ne va fi dor unul de celălalt
pozele noastre vor fi pe stâlpi pe uși pe garduri
pe cruci niciodată
cineva ne caută cineva are nevoie de confirmare că nu ne întoarcem
purtători ai unor boli încă neavute
păcatele sunt inofensive prietene pentru câini
păcătos este doar omul nu ai de ce îți face griji
în cel mai rău caz
un castron cu apă sfințită și o deparazitare
te vor muta în rai
de unde vei veghea asupra copiilor mei deghizat în câine cu aripi
024.597
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 188
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “aș vrea să fiu propriul câine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/14068107/as-vrea-sa-fiu-propriul-caineComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LALALeonard Ancuta✓la un caine care minte ca-și iubeste stapanul. cred ca asta ar fi fost cool.
0
VMun câine nu minte niciodată; un stăpân poate mima dragostea; cum, în egală măsură, poate mima că este iubit.
0