reșoul de la capătul holului

"regreți/ absența cianurii din picătura de ploaie", greu de comentat...Poemul se naste din starea de nemultumire cvasitotala a autorului fata de niste conditii inadecvate de locuit la caminul studentesc(?) iar versul este incarcat de o agresivitate fatala. Nici inainte de 89 nu erau conditii stralucite...iar sursa de venit era suta de lei lunara de la parinte si eventual cartela de bursier pentru cantina, la restante ciuciu cartela, cu 1 leu luam un pahar de lapte batut si un covrig, masa pe o zi...altfel fara cartela resoul era salvarea.
Ultimele 3 versuri sunt un poem prin ele insele:"privești interminabil aleile tresari când /în fiecare trecătoare cu plasă ți se pare că/ ți-ai recunoscut mama"

farmecul vieții, d-ule Mihalache, așa cred, stă în căutare; desigur, există diferențe sepcifice, dictate de structura interioară a fiecăruia (genetică, psihică, intelectuală) și de anumiți factori externi; când căutarea încetează, nu înseamnă că "se moare", înseamnă că "era deja mort"; este unul dintre motivele pentru care probabil ar trebui să nu luați episodul evocat de mine adliteram; cu atât mai puțin comparativ socio-economic sau istoric; fără pretenția simbolismului, fiecare element din text este un simbol; să zicem tot astfel cum tot ceea ce "trăim" s-ar putea să fie astfel, în ciuda obiectualizării pe care ne-o pemritem; dar, da, mama este singurul element real; nici nu ar putea fi altfel; lesne de presupus de ce.

mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.