Poezie
propriul priveghi
2 min lectură·
Mediu
acesta e un cântec pentru bărbații care dorm singuri
de când sunt tați de fete
pentru bărbații care mâine dimineață vor fi îmbrățișați
de mânuțe ce nu au învățat încă ipocrizia
să urască sau să ierte
prin ele curge o dragoste care jefuiește tot ce se măsoară
în timp
când în sfârșit se vor împotrivi
ele vor fi deja în brațele altora
acel Iartă-mă! șoptit prea târziu nu va fi auzit
nici măcar venit ca dintr-o limbă străină
acesta este un cântec pentru bărbații care vorbesc singuri
de când sunt regizorii
filmelor în care nu va fi nimeni distribuit
imagini imagini goale pentru care s-ar merita Oscarul
atunci când
n-au fost copleșite de prostituție de violență sau droguri
închideți ochii nu aveți de ales închideți ochii
și legănați
visul acesta în care dormiți tot mai singuri
visul acesta din care ați vrea să nu vă mai treziți
în casă e liniște e cald
în casă încă e bine
pentru că
acasă e singurul loc din lume unde la ușă nu bate
ziua de mâine
acesta-i un cântec pentru bărbații care-au iubit neîncetat
copilele altor părinți și-au încălcat jurăminte
pentru bărbații cărora diminețile le-au șiroit pe trupuri
sub duș
costumele plăcerii apoi s-au machiat în uitare
ștergându-și din viețile altora chipul
desenat pe oglindă cu aburi
acesta de fapt nu-i cântec e dragoste rostită pe voci diferite
când nimeni nu va mai pune în foc
ceasurile vor rămâne neîntoarse
și vom da socoteală
pentru lipsa de umbră și lipsa de gând
închideți ochii nu aveți de ales închideți ochii
și legănați
visul în care nu va mai fi în nici o zi mâine
pentru că aceasta e noaptea în care
oricât de cald în casă ar fi
inima tremură fără să bată
acesta e motivul pentru care tații care dorm singuri
nu vor bate niciodată pe nimeni
așa că haideți
cântați deodată cu mine cântați
sau tăceți pentru totdeauna
073168
0
EG