compensări

Cronologia textului am interpretat-o la scara vieții, nu a zilei, astfel sensul general e mai dens, dar, în același timp, mai lipsit de ambiguități (im)personale.

Cred că versul "activitatea stomacului ține rata sinuciderilor mult sub potențialul speciei" e puțin încărcat.

În rest, mi-a plăcut.

dpdv literar, viața nu e compusă din zile; acestea (zilele) sunt teme și motive (chiar și mituri, dar acest text nu și-a propus să trimită la fel de mult în urmă ca altele); este și motivul pentru care, la nivelul întregului, cronologicul zilei este pur și simplu un pretext, fiind evident (încă din s1) că miza este... o viață de om (întâmplător a mea).

de acord și că respectivul vers este încărcat; dar, fiind vb de un preambul gastronomic (să zicem), e ca și cum m-aș apuca să inventariez ingredientele unei ciorbe: strict cantitativ, cu siguranță m-aș speria și aș renunța să mai consum preparatul respectiv; cum totuși calitatea ține de ați factori (vizuali, olfactivi șamd), mă declar satisfăcut (sau nu) de rezultat; și accept să mă hrănesc (sau nu).

în concluzie: exceptând întregul, nu există punct; doar o universală foame; e drept, nu de puține ori satisfăcută prin autodevorare.



mulțumesc pentru semnul de lectură.