Poezie
acatistele primăverii
(ecolocație)
2 min lectură·
Mediu
nici morților nici viilor –
clipei în care te abandonezi lor cu neputința lumânării care se stinge
renunți să mai dai din gură din cap din mâini și picioare
în general renunți să mai dai
pur și simplu primești
te ridici sau zaci acolo
te ștergi sau nu
pentru neînțelegere este același lucru
ca pentru o soție ce anume ai băut de te-ai îmbătat în halul ăsta
iar tu ai vrea să îi spui nu adevărul ci Adevărurile!
fiecare primăvară cu tăria ei cu aromele ei
poate etichetele sunt la fel dar conținutul îmbată altfel
îți lasă
urme pe față
subțiri ca ale lamelor de ras mânuite de șuții pe care i-ai împiedicat
s-o buzunărească
și pentru că ai strigat prea tare în public
ai fost considerat perturbator și amendat
câte infracțiuni nu comite poezia
circulă întotdeauna cu viteză peste limita legală
de cele mai multe ori pe contrasens
mai ales în giratorii
în intersecții unde nimeni nu acordă prioritate
salvările sunt lovite în plin și nu
mai salvează nimic
nici dragostea sperată după infirmitate
nici apropierea dintre copii și părintele condamnat pe viață
nici inima asistentului social
după ce trece
primăvara nimic nu mai este la fel
toți sunt vehement suspecți de erezie
ești doar un liliac
izolat în visul cavernicol
însă chiar cu ochi-acoperiți de ceară
(ca odinioară în il Santo)
poți capta-n amurg eteru-n nebunie
pentru clopot pentru cor strigându-te pe nume
va fi prea târziu orice răspuns
024.938
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 241
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “acatistele primăverii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/14047626/acatistele-primaveriiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSCSCostin Tanasescu Stefanesti✓Un glissando de la adevăr la ficțiune și invers, tot acest poem. Un episod din viața poetului ridicat la rang de poezie. Cu etichetă sau fără, cu aromă sau fără... în erezie nu se pică ușor definitiv, poți să te cureți. cu rugăciune. Sunt din ce în ce mai interesat de ceea ce scrii, totul îți vine "mai natural, mai din interior".
0
VMprobabil că vârsta e de vină, Costin; sau copacii înfloriți; sau ploaia...; cu toții avem astfel de momente, în care, ținând lanterna aprinsă într-un cort (poezia) avem impresia intimității; în realitate, ceilalți ne percep mai aproape de adevăr - umbre, păpuși ale unui teatru ce se va stinge nu peste un timp atât de îndelungat pe cât credem cât timp mai putem purta rucsacul pe umeri.
mulțumesc pentru semn și pentru cuvinte.
de asemenea, mulțumesc și Niei.
mulțumesc pentru semn și pentru cuvinte.
de asemenea, mulțumesc și Niei.
0