Poezie
etnică
1 min lectură·
Mediu
din când în când mă-ntorc la curtea părintească
[am părăsit-o înaintea lor
pe rând și ei…]
în care rugii trandafirilor se mai aprind la soare
și dacă cineva s-ar fi gândit s-ascundă printre tufe câteva statui
ai fi crezut c-ai nimerit în vreun cămin de surdo-muți
atât de tare umbrele vorbesc prin semne
desigur totul va părea bizar
când veți ajunge invitați la masă
de clopot despre care abia mâine veți afla
că-i tras de sfoară de un spânzurat cu limba scoasă
ciorile, da, da, numai astfel ciorile
ciugulesc limba română
025.023
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “etnică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/14026510/etnicaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Felul în care sublimul evocării curții cu trandafiri aprinși precum sfeșnicele, a casei, a părinților se îmbină cu terifiantul, grotescul etnic este, după mine, inedit. Numai astfel - cum spuneți spre final - transpare durerea, dintr-o atmosferă cunoascută devenită de... nerecunoscut. Vorbirea, confesarea artistică se fragmentează și supliciul devine unul benevol. Mi-a plăcut mult.
0
perceptie:
o scara, trepte aspre
dar nu urc, ci cobor
senzatia ca intru intr-un cavou
in adanc, sunt ciorile, ciugulind româna.
interesant punct de vedere asupra limbii, origin(e)a-litatea pierduta, ingropata intr-o lume a surzilor si mutilor.
o scara, trepte aspre
dar nu urc, ci cobor
senzatia ca intru intr-un cavou
in adanc, sunt ciorile, ciugulind româna.
interesant punct de vedere asupra limbii, origin(e)a-litatea pierduta, ingropata intr-o lume a surzilor si mutilor.
0
