și dacă apa e-nghețată, heraclit?

frumoasă întrebarea din titlu, apropo de cele susținute de Heraclit. și-atunci, o altă întrebare care derivă de aici: de ce nu reîntinerim, la un moment dat, dacă tot suntem în continuă schimbare?!
Heraclit știa el ce știa: "Nici un om nu poate să intre în apa aceluiași râu de două ori, deoarece nici râul și nici omul nu mai sunt la fel."

tu, "vasile! munteanu de mic", în gând porți copilăria și în trup "murirea" - ca orice om, de fapt; poezia ta, de o frumusețe aparte, deși pornește de la starea personală, generalizează!
mi-a plăcut dintotdeauna acest soi de discurs sub forma discuției cu sinele, în care întrebi, mediezi, meditezi, răspunzi, taci etc, cu care te confunzi, ori dimpotrivă, pare că te locuiește un altcineva, un altfel de...

cu plăcerea lecturii,

Ottilia Ardeleanu

Chiar si daca apa a inghetat. Schimbarea exista si acolo unde e apa inghetata. Tu fie nu ai patruns ideea, fie faci misto. Daca n-as vedea in text stradania unui adult care tine musai sa fara rumegusul aluat, as zice ca titlul tau e copilaresc, ceva ce tradeaza a atitudine din aceia de copil suparat, cu pumnii inclestati care nu ar vrea sa faca ce i se spune, chiar daca simte ca e corect, pentru ca domnule nu vrea. Dar oare Vasile ce parere o avea?

mulțumesc, Otilia.


[nici] o părere, d-ră/d-nă Bodea; ar sta numai [ceea ce în esență și face - atitudine care dovedește în cea mai zenoniană atitudine cu putință că, deși se schimbă, stă; sau că, deși stă, se schimbă permanent..] și s-ar întreba [de data aceasta în cea mai moromețiană atitudine cu putință: "pe ce te bazezi?"]; eu cred că [heideggerian, bergsonian... cum preferați] vă scapă din vedere un concept uzitat: durata; motiv pentru care nici [nu] vă contrazic: există mișcare în nemișcare, cum există și nemișcare în mișcare - ar trebui să operați mai des cu sisteme de referință; măcar pentru simplul motiv că ajută la interpretarea unor texte facile [cum este acesta]; sau măcar dintr-un motiv mult mai simplu: să nu lăsați impresia [cum ați lăsat acum - din greșeală, sunt convins...] că pur și simplu faceți pe deșteapta la periferia gândirii; sau că, doamne ferește, lecturile vi s-au oprit undeva la "Vizită" sau "D-ul Goe"; ceea ce nu este musai un lucru rău; dar cu siguranță insuficient; nu spun pentru a vă preta la critică [e ceva prea lax], dar măcar la o analiză pertinentă; pt că, stimată d-ră/d-nă... bla bla bla [pierd vremea, dar nu puteți spune că nu am fost politicos și nu v-am răspuns...].

Draga domnule Vasile multumesc pentru ironie, sperand ca sunteti in cunostinta vis-a-vis de acest concept in delicioasa interpretare a lui Kierkegaard. Cat priveste problematica dumitale, poate e greu sa se inteleaga doua fiinte prin scris, dar imi pare ca faceti ciorba intre doua concepte - cel al lui heraclit si cel taoist sau oriental in genere cu miscare in nemiscare si bla bla. Ori din cate stiu Heraclit nu a debitat asemenea chetsiuni cu referinta la problematici filosofice orientale, fiind precursorul unui alt sistem de gandire, dar cred ca deja stiti asta, doar din malitiozitate copilareasca manifestandu-va in raspunsul dumneavoastra printr-o exprimare de scoala generala ( cuvinte precum bergsonian nefiind relevante in cauza ). Daca titlu e de fapt o intrebare retorica atunci textul acesta simplut, asa cum chiar Dv. ati afirmat, e chiar asa simplut. Ceea ce se intampla de fapt prin comentariul Dv e sa imi dai dreptate fara sa va dati seama, ceea ce mi se pare de-a dreptul incantator. Cu stima domnule Munteanu, Galileo.

... pentru confirmare.

aveți dreptate [stimată d-nă/d-ră...]

Domnule Munteanu, cu stima va spun ca si Dv. aveti dreptate. Eu sunt mai tanara decat Domnia Ta si poate mai impulsiva. Fireste ca toata lumea stie filosofie, macar si pentru ca e aproape un so de atribut intrinsec al poetului. Acum fiecare are parerea lui, iar Domnia Ta are si ascendentul etatii, prin urmare, imi pare rau daca v-am sacait.

text nonid pretext

reiese că:

una e să te folosești de filozofie pt a scrie poezie, alta este să interprtezi filozofic un text poetic [când e, dar mai ales când nu este cazul...]

dacă stăm în continuare [tot vb lui Moromoete] "cu capul între urechi" și revedem preambulul intervențiilor dv, observăm cine a început să interpreteze pedagogico-filozofic un text care nici pe departe nu și-a propus să revoluționeze concepte sau interpretări.

am vrut numai să evidențiez cât voit-obscură este terminologia prețioasă; cu atât mai mult cu cât în majoritatea cazurilor lucrurile înghețate sunt și alunecoase [a se citi: nu ați trecut de suprafața lor].


la final, da, vă dau dreptate, acești ani în plus, chiar dacă nu mulți [dar intensitatea le amplifică... durata], mă determină să nu mai am răbdarea de altă dată, nici indulgența, nici politețea - de multe ori nici măcar bunul-simț; în mine sau intri în plin [mai ales dacă ești cu mașina], sau mă ocolești; detest... avariile ușoare.

Sa te bucuri ca inca mai traiesti e ceva firesc, sa iti doresti sa fi suferit cumplit e o chestiune cu soi de perversiune care numai etatea o mai justifica. Cat priveste rabdarea si bunul-simt, daca nu ati fi avut justificativa ce parere are vasile si nu v-ati fi simtit obligat sa intrati intr-o disputa filosofica pe teme care daca nu as fi avut limita cuvenita de spatiu si indulgenta v-ar fi produs un disconfort placut. Cat priveste avariile, nu sunt genul care sa distruga monumentele de orice fel, fie ele si de opusul calitatilor si valorilor care intereseaza o parte din ce in ce mai putini oameni.
Si totusi ... fiind motto-ul meu ... intr-o viziune de ansamblu este evident ca apa desi inghetata nu mai e aceeasi ori decat cate ori pasesti pe ea. Acum fiecare teorie se judeca in contextul ei propriu si nu se dezbate prin argumente irelevante pentru persoana si perioada in care aceasta a vietuit. E o chestiune de economie si buna administrare a materialului ce se interpreteaza. De multe ori avem tendinta de a aprecia si interpreta ce a spus cutare poet sau filosof prin referire la azi, sistem de referinta eronat data fiind metodologia ce se impune atunci cand discutia se vrea serioasa.
Va reamintesc totusi despre ironie si cred ca Dv sunteti cel care a ramas alunecand pe gheata, probabil intr-un stil urban - fuga pe gheata e ca echilibrul in viata.

Cat priveste filosofii invocati si problema in sine poate veti dori sa abordam si perspectiva nietzschiana asupra lui heraclit - totul are in orice timp contrariul sau in sine. Poate veti reusi sa faceti o extensie a acestor cateva cuvinte la discutia noastra per ansamblu. Cine stie, poate iesiti din confuzie. Alte indicii nu va mai ofer, deja deveniti impertinent, iar asta se stie ca nu e apanajul a ceva ce merita luat drept model.

[stimata] d-ră/ d-nă

cum văd că sunteți la zi cu "urbanismul", vă sugerez să îl contactați pe Botezatu; am mai mult decât bănuiala că veți descoperi "în orice timp opusul său în sine"...

pentru că [fără supărare, la așa salată puțin condiment nu strică...]: "tot ce-i pus în mișcare de o impulsiune din afară e neînsuflețit; iar ceea ce-i însuflețit se mișcă printr-o mișcare lăuntrică și proprie" - și astfel vă ajut să părăsiți programa și, dacă vreți să "clasicizați" discursul [fie și via Nietzsche - "unde dai și unde crapă!?"], apoi invocați dv pe Marc Aureliu, pe Cicero, pe Diogene Laertius [la Plato], pe Epicharmus [la Diels], pe Sophocle, de ce nu, pe Phocylides si... multi multi altii, nu mă mai scormonesc în memoria de lungă durată, pt că s-ar putea să nu-mi placă în întregime ce descopăr și să vedeți atunci impertinență, despre care un alt obscur clasic zicea: "Toate sunt făcute să îmbătranească la oameni, afară numai de nerușinare" [mai era și o completare din care reieșea că sporește, idee reluată mai tarziu de Einstein, vizavi de prostieș dar, cum nu îmi amintesc în întregime citatul, spun că e suficient atât]; oricum, ideea era, dacă vreți să vă cred mai mult decât o persoană care "face pe deșteapta la periferia culturii", să numiți autorul...; pt că, fără supărare, de clasici pe care îi găsești la cuprinsul manualului de filozofie sunt sătul.


pt că cine are ochi de văzut vede: are heraclit de-a face cu textul ăsta tot cât are Thales sau Arhimede [i-am numit pe aceștia să vă fac un avantaj, aveți unde să-i găsiți...].

o seară bună.

nb. totuși, daca simțiți nevoia să reveniți [sunt tentat să cred asta], vă recomand orice... cu apă [precizare: evident, cu cât sunt mai scumpe, cu atât mai eficiente; fac această precizare pentru a nu rămâne nedumerită ce caută lovele în "titlul" acestui comentariu...]

1. Nietzsche e cunoscut ca fiind filozoful care a dat o intrepretare distincta la textele lui Heraclit. Am ajuns acolo pentru ca ati amintit de Heiddeger si credeam ca ati vazut legatura, mai ales ca intre acesti doua filozofi si Heraclit ca subiect de interpretare exista totusi o legatura. Daca si N este considerat de Dv un clasic atunci sunt absolut cuprinsa de aceeasi senzatie ca si dv, aceea a viziunii unui monument ca cel invocat de Dv prin citarea fizicianului.
2. Stoicii, pe care vad ca i-ati descoperit intre timp nu v-au lamurit nici acum.
3. Formularile dumitale - exista nemiscare in miscare ... - sunt tipice filosofiei orientale si acest lucru se insuseste de-a lungul timpului intre cei preocupati ca fiind util in identificare educata a unor surse ( englezul ar spune pentru acel educated guess). V-am reprodus afirmatia lui Nietzsche ca sa va lamuriti un pic si poate sa iesiti din confuzia in care va aflati.
4. Inca o data va recomand sa cititi despre ironie, se pare ca nu sunteti familiar cu acest concept si structura sa filosofica in viziunea lui Kierkegaard.
5. Un om ingrijit nu va face niciodata afirmatii rautacioase la adresa cuiva nici macar daca acestea s-ar justifica, cat timpul acel om nu e el insusi de-o teapa cu acea persoana si atunci evident ca s-ar intalni seaman cu seaman si aici nici natura nu ar avea ce obiecta.
6. Daca v-ati plictisit de clasici nu aveti de cat sa scoateti Dv ceva merituos in materie de filosofie. Clasici clasici, vedeti Dv insa se pare ca nu toata lumea stapaneste chestiunea in discutie pentru ca e evident faptul ca acesti bieti clasici cunoscuti si studiati inca in toata lumea nu au fost depasiti de nimeni. Puteti incerca Dv.
7. Da, revin cu acest comentariu pentru ca imi face mare placere discutia, fie ea si in contradictoriu. Si apoi imi place ca reveniti de fiecare data mai rautacios.

mai multă dreptate decât vinul - pe legea mea [dar, stai, eu sunt un nelegiuit]!

cât de frumos se naște tragedia [stimată d-nă/d-ră]; și ce noroc am avut că, la nașterea acesteia, locul era deja ocupat de comic [eu i-aș spune caraghios, numai că, vedeți, acesta nu este nici măcar un concept estetic secundar... e strigător la cer!]; a, că unii nu pot să râdă din toată inima pentru că sunt debili fizic, asta nu e vina existenței; nici măcar a existentelor; cum ar veni [și abia acum puteți spune că am învățat sau nu ceva de la stoici...]: viața trece, boala nu!

hai, se ne auzim sănătoși!

Am asa o slabiciune pentru intelepciune incat nu stiu cum dar nu am obrazul sa va las ultimul cuvant. Ma intreb daca eu sunt asa cum sunt, dumneata care iti pui neuronul suprasaturat de mediorcritatea celor din jur la intrecere cu mine cam cu cat mai mult trebuie sa fii ca mine, poate si mai rau. Dar vedeti, am decenta limbajului inca si a comportamentului si nu va pot lasa sa fiti mai ceva ca mine, desi insistati sa va impuneti.
Dar sa stiti ca daca aveti acelasi nume cu un distins domn care a condus pe undeva si o Directie de Cultura, nu va ajuta sa salvati aparentele. Nu mizati pe acest gen de confunzii. Omul se cunoaste dupa cartile pe care le citeste si dupa limbajul pe care il foloseste cand se apuca sa debiteze orice, intelighentii sau tampenii.

d-nă/d-ră, n-am!

nici o legatură; cu nici o "direcție" [dp meu dv, cultura cu... direcție este o "secreție"].

despre direcția din care ați venit nu mă pot pronunța; dar direcția pe care ați avut-o sub acest text se numește... derivă.

din două [iată, apare din nou semnul îndoielii...], una: ori încercați să ajungeți la mal, ori dați-vă la fund; orice ați crede, a călca apa este de cele mai multe ori altceva decât o aptitudine mesianică.

textul mi-a placut, insa comentariile de dedesubt m-au confuzat complet
mai bine nu le citeam:)

ce bine e cand esti un om simplu, asa habar n-am de bergsonian, hera[blabla]tician etc. pot ramane cu un gust placut dupa o lectura care am simtit-o atat emotional (straniu, m-am regasit ca lume in cateva versuri, asta e un lucru de apreciat la o lectura - regasirea) cat si prin placerea intoarcerii cuvintelor intr-o forma ce pune intrebari cauta raspunsuri, elaborata.

dar comenturile...huh, parca sunt o salata langa un desert delicat:).
iarta-mi , Vasile, intromisiunea de profan in ale filozofiei. nu m-am putut abtine, deh, varsta imi ofera oaresce apanaje:).