Poezie
cântec antropoetic
2 min lectură·
Mediu
am rămas aceeași sălbăticiune ce împrăștie omătul sub copite
doar că în loc de ierburi scot la iveală petice de asfalt
sângele ce m-a podidit pe nas și pe gură
nu-și poate domoli foamea nici depune semințele
așa e masa mea de scris
o tribună
de la care sunetele se afundă în urechile voastre
iar voi fremătați
dați din cap de parcă ați înțelege
deși n-am rostit încă nimic
dați-mi răgaz sau doar un glas
sunt animalul veșnic treaz
nu-mi puneți frâu nici clopoțel
nu vreau să smulg limba din el
nu spuneți bis e interzis
bis bis bis bis bis bis bis
biiis!
de parcă aș momi pisici
ca un pervers puțin peltic
pe sub portic de basilici
zăpada arde sar scântei umplând copacii de cenușă
aud copilul care-a dat
cu piatra-n aer
iar strigând:
- lovitu-i prost! lovitu-i prost! hai iute capu la cutie!
de-aceea nu mai cred în îngeri cu robă cu halat sau cu cocardă
mai sincer este măcelarul
veterinarul e la fel
dacă mai crezi în vreo schimbare e rândul tău să fii scopit
nu-i loc destul nici timp nu e
să iei din toate curvele
fiorul pur de animal –
ești anticoncepțional
nu spune bis e interzis
bis bis bis bis bis bis bis
biiis!
de parcă ai momi pisici
ca un pervers puțin peltic
pe sub portic de basilici
022784
0
EM