Poezie
a lose ii
3 min lectură·
Mediu
colorează-mi părerile
altar curvar calvar etapele sunt limpezi
atâtea rochii albe se vor topi cândva
azurul se destramă
pe glezne de copile
erect aud că-n lume
se fute cineva
parcă aș fi
un greier cu-antene lungi de sunet
nici perlele nu cresc fără ca eu să știu
mă legăn lin pe vârfuri
de ochi și de picioare
ascunse cu talent
aici în gardul viu
frăgarii
parcă-s țâțe cu roz neînceput
când îi strivesc sub talpă
îmi sare lapte-n gură
mă simt decalotat de-o mână nevăzută
dacă se simte bine
mă doare drept în pulă
eu altceva
îmi fac cu mâna mea vicleană
din coaste îmi fac trepte
mi-e silă de femei
sunt trepte iloseorii cad lângă
tomberoane
mai țin încă în mână o sticlă
de jidvei
cine m-a pus
să beau din numele de câine
poate un dealu mare aș fi putut
să-ncerc
stai să mă uit în carte
parcă zicea poetul
că toate vin și… țuică
bag mâna-n buzunar
da-n buzunare ciu-ciu
eu am doar buzunare pe față
nu pe dos
promit așa la sanchi
să mă ajute-un doctor
de piele să le cos
am să mă fac atunci
probabil depeșar
(All I want to do is see you again)
și o să-mi croiesc din fluturi
o geacă mai ca-lumea
și o să trec prin păsări
înaburit în tren
sau în vapor
cu roată să număr apa mării
sau simplu chiar un abur
că asta doar am fost
la ce să mă tot chinui
să-mi schimb înfățișarea
mi-e clar acum că lumea
se fute fără rost
(I feel you…)
iar m-ai pătruns vicleano
Myself ghici unde sunt?
te caut peste tot în pori în nas
pe limbă
mai am să-mi bag un deget
în gaura din gând
și mă pătez de măduvi puțin
amestecate
a ta-i mai roz – ții minte? –
cu țâțele de frag
să nu te rătăcești
rup soarelui un cui
și-apoi te bat în sfârcuri
în șipca de la gard
(Personal, Jesus: Enjoy the silence!)
crește
un trandafir eu nici măcar nu știu
ca nu în mărăcini să-mi vâr lacomul nas
parfum de măscărici mă-nvăluie pe loc
iar nasu-mi este roșu
chiar și puțin mai gras
ce bine-o duci poete mă ia
un trecător
te plângi că n-ai parale da nu-ți mai tace
gura
atâta zic e bine să-ncerci să te omori
dar viermii-s mofturoși
mai lasă băutura
(People are people so why should it be
You and I should get along so awfully)
îmi rup degetele cu care mă închin
din reflex încerc să mă închin
cu degetul mic
iese-o cruciuliță o pun pe lănțic
și mi-o prind la-ncheietura inimii
ești plin de aur cui l-ai prăduit
nu îmi dă pace ăsta ca o moară
îmi scot cuțitul meu neascuțit
în lume dintr-o dată parcă-i seară
lucește lama cum n-ai mai văzut
are sclipiri de mielină-n oase
și toate-n lume sunt ca la-nceput
urâte unele și altele frumoase
heeei dragul meu prieten
ai întrecut măsura
nu-ncap atâtea vorbe în vârful ăsta mic
mi-e teamă că-ți iau glanda
râd amenințător
și-n versuri mă ridic
(Master and servant and Black celebration)
balaure nebun
începi ca să te vaiți am fost colegi
se poate să nu mă mai cunoști
mă uit de sus la tine
o umbră mi se pare
că vrea să-ntoarcă anii
aceia glorioși
nu cred!
alung cu mâna
ispita îmi ia pasul și mi-l așază iute
în fața altui pas
și totuși undeva în camerele firii
răsună cu putere
demult uitatul glas
ce-o fi o fi îmi zic
să mergem la o bere
(It doesn’t matter two)
025
0
CD