Poezie
stare
1 min lectură·
Mediu
magnoliile-și desfăceau arcada
către decembrie se-ntunecă devreme
lumina – ce-a rămas – mai mult o lene
de a nu respira și-a-nchide ochii
sau poate nu-s magnolii doar pereți
de-atâta ceață-n cețuri am vedenii
cum văile de munte privite de pe creastă
când hăituit ți-e pieptul și gâfâi ca o fiară
-a trotarelor –
a scârbă
să-ți numere-asfințitul pe degete clienții
în seara asta iar au scos din dâmboviță o femeie
o ciută cu ied fără cerb – apucătură a omului –
pielea mea-i o stropitoare îngrijește
tufele de mâna maicii domnului
033.154
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “stare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13916717/stareComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ICICIakab Cornelia Claudia✓cel mai greu mi-a fost cu ultime strofa, e mai profunda si incifrata. am fost cucerita de la inceput: o descriere ca un spatiu magnific rezonand sufleteste-nu ma lasa a ma rupe. ador puritatea simtirii si cugetarilor laolalta.
0
ICdaca ar fi fost: tufele de ochii maicii domnului? cum vezi schimbata ideea?
0
VMmulțumesc, Claudia, pentru lectură și pentru semnul despre... (să răspund la întrebare)... despre orbi numai de bine (inutil să transform tactilul în vizual și apucă-tura cu păcătuirea privirii; unde mai pui că-i anulez și funcția vegetativă - de plantă, adică...)
0