Poezie
alt răsărit același soare
1 min lectură·
Mediu
din frunză-n frunză licărind sporește ziua
a fost destul să găurească cerul ciocuri
de păsări care niciodată n-au cântat
mă mai surprind și azi strigând pe nume
copilul ce-a rămas în piept să-mi bată
ce-a scris cu pielea gleznelor depărtările
umerii tăi largi – munte! ți-am sărit în spate
dezăpezindu-ți numele: munteanu și zic
sălbăticiunile tale îmi umblă prin sânge
încă un an
de rătăciri pe bulevarde mizere
desfrânându-ți timpul nu mai zic de pasul
fruntea mea-i o vitrină de care molii ciudate
se izbesc
se izbesc
se izbesc
dar praful aripilor îmi provoacă râsul
vine o oră apoi trece – nu se întâmplă nimic
ies la fel din policlinici litere nou chiuretate
să mă închid – unde? – să-mi fie
aceeași liniște ca la început
zăpezile îmbracă pân-la brâu trupul gol
al cerului cu sâni căzuți de gheață
năpădit de frică privesc cum ziua
iese încercănată din pământ
din frunză-n frunză licărind sporește
023.837
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “alt răsărit același soare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13902528/alt-rasarit-acelasi-soareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMmulțumesc, Ștefan, pentru cuvinte; da, cuvântul, așa cred, este o \"crustare\" a pământului care suntem; și, în funcție de \"plămădeală\", depinde de noi care munte, care mușuroi.
va înțelege și un \"emir al deșertului\" că lumea sa e o lume a prafului (efemerului)
va înțelege și un \"emir al deșertului\" că lumea sa e o lume a prafului (efemerului)
0
poezia vorbeste despre tine, despre viata ta, mascat. as purtea spune ca redai doar ce a ramas dupa, ce s-a asternut, nu istoria faptelor. iar ce s-a asternut s-a transformat in rid si iese din pamant, dupa cum bine spui.
minunat de poetica intrebarea:
\'\'să mă închid – unde? – să-mi fie
aceeași liniște ca la început\'\'
o poema de exceptie, care totusi are samanta de optimism necesara marii traversari
\'\'se izbesc
dar praful aripilor îmi provoacă râsul\'\'
o poezie cu totul speciala aceasta.
numai bine