Poezie
covorul cu jucării
1 min lectură·
Mediu
am să mai dorm o noapte eternă și pustie
scârbit de orbul lunii ascuns sub strălucire
vai ce mărețe fapte în vis eu îmi pot spune
dar treaz chiar raza mea-i atinsă de orbire
pe calul meu de lemn cu pinteni de călcâie
am împărțit pământul furându-l nimănui
în zei de lut frâng lancea cuvintelor rimate
de parcă aș fixa icoana într-un cui
departe sunt pereții lăsați de mult în urmă
în vis nu sunt ferestre să vadă chipul lor
soldați de plumb de plastic și jucării stricate
zac astăzi răsturnate în suflet pe covor
modelul de grădină e scămoșat uzat
urzeala lui sub ape a putrezit plecări
din pomul de crăciun ning globuri fără umbră
o barcă de hârtie străbate călimări
ce frig mi s-a făcut pe umeri trag jurnalul
uitărilor pe care nicicând n-am să le scriu
e noapte orbul lunii îmi amăgește calul
cum cel purtat în spate e tânăr și e viu
013.212
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “covorul cu jucării.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/139025/covorul-cu-jucariiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VAVAVicol Alina✓Cred ca deja voi deveni un fan al poeziilor tale. Daca imi este ingaduita inca o analogie (pe langa aceea pe care am facut-o cu Omar Khayyam) aici parca simt un pic de Baudelaire. Poate gresesc, dar mie mi-a trezit emotii asemanatoare.
0