Poezie
drumul invers
(antipoezie)
1 min lectură·
Mediu
curând nici garduri nu mai sunt
s-a isprăvit câmpia
mari blocuri lucii de beton
ard lumânări jegoase
trece-o mașină de gunoi
mutând prin gropi gunoaie
când marea ploaie va veni
din oameni lăstări-vor corcodușii
la o fereastră doi ochi stinși
dintr-o păpușă spânzurată
parc-aș privi neînțeles
antene-satelit
mă iau după mirosul de vin fiert
nu-i cârciumă-i pomană
unul neras când mă zărește
își leapădă cămașa
de ce primesc nici eu nu știu
dar am un mers de suflet viu
degeaba – pierd la un barbut
nu m-au lăsat să trec
țiganii ce jucau la colț
tot înjurând biserici
m-așez pe o bordură scriu
lumea mă lasă-n pace
prozaică-i ființa
ce-și linge degete
apoi a scârbă dau din mâini
privindu-mă în urmă
am mersul unuia pornit
să se întoarc-acasă
002.844
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “drumul invers.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13899752/drumul-inversComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.