Poezie
(o)scar(ă) pentru un cal de bronz
1 min lectură·
Mediu
rulează un film în care mor artiștii
până la unul
ca într-un film de moarte
pe nori se proiectează viețile și cerul
pune o stea
drept rol în gând și fapte
o piatră poartă fiecare-n piept
formă de bust
și înger fără cap
alerg prin sală ca un cal sărac
fără de șa
și fără de zăbală
zadarnic îmi nechez de ciudă
risipirea
ca orice bust nu am picioare
am pântec rău viclean
cu mii și mii de porți
la matineu să intri n-ai să poți
copiii vin la mine încă netreziți
la ușă speculanții iadului agrest
la suprapreț
vând fericire
fără jenă
bisericile put strident a gheenă
iar gunoierii poartă bărbi de ceață
îmi iau aghiazmă într-un pet
de 7up
îmi iau pop-corn în loc de mirt
cu ochiul fac mariei (micul flirt)
și îmi așez pe după scaunul ei
brațul
organizatorii îmi premiază
punctul de vedere aparte
îmi pun inimii frâu mâna curentă
a unei scări de aer fără trepte
privirile tuturor spectatorilor
prind să se îndrepte
invidioase în desfrânarea mea
023028
0
interesanta in nebunia ei poezia asta a ta.
cred ca primele doua strofe sunt subrede,osciland intre o atmosfera fantastica si una realista. restul devine natural si simpatic.