Poezie
cu strune de ploaie
1 min lectură·
Mediu
viorii mute i-a murit arcușul
ea strânge-n sine ploile ce-i cântă
în trup atât de-asurzitor
încât scripcarul
o mai aude noaptea suspinând
nu mai există o alta pe pământ
care să-și fi-ngropat
copilul în tăcere
plângând cu versuri de împerechere
de mii de ori același nume nerostit
ca ea nu știe nimeni să grăiască
oricât de mulți în versuri mi-ar doini
pătruns în pielea ei de lac
albastru
și cerul este dacă nu ar fi
orice-ar fi fost să fie pe pământ
cu mii de păsări mai înalt văzduhul
greu întuneric în auz aș fi avut
de n-ar fi strâns mijlocul ei
pe strune însuși duhul
de-aceea tace și suspină-n cui
neauzită altor inimi de ocară
ea știe că eternității n-o să moară
iubindu-mă cum însumi eu
nu m-am iubit
și nimănui nu vrea să cânte
numai mie
ca unui rege nici slăvit nici decăzut
vioara mea în tine-o poezie
și-a rupt arcușul său neînceput
012.615
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “cu strune de ploaie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/122173/cu-strune-de-ploaieComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EDEDElia David✓Ma emotioneaza astfel de versuri, stiindu-le dedicate...si nu oricui, ci acelor fiinte rodind, nu in soare, in...umbra... Frumos...
0