Poezie
iarna lebedelor invalide
1 min lectură·
Mediu
îmi ouă-ntre cuvinte lebedele albe
guler scrobit pe suflet se răsfrâng
în coji de sănii zurgălăi de șoapte
răscrucile-mi îngroapă și se frâng
din gâturi lungi fac nopților mirare
din fulgi de te iubesc fac lunii pijama
mi se topesc în palme lăcrimare
pătuț de zahăr nopții de cafea
se-nșiră frigu-mi sfâșie căușul
zăpezilor pe oase ce mă strâng
din stea în stea tăcerile mă strigă
stafii înfumurate râd și plâng
îngheață ceasul deșirând secunde
în dor de mine însumi ninge somnul
toții oamenii-s de gheață peste vise
înzgăiburat sub aripi doarme Domnul
055.396
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “iarna lebedelor invalide.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/104207/iarna-lebedelor-invalideComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
JLsi mie mi-a plăcut. Cu drag,
0
NVDistincție acordată
Un text reusit atat din punct de vedere compozitional cat mai ales ideatic... desi am o slabiciune pentru lebede, in special cele negre, iert albul sublimelor tale alcatuiri cu aripi... sunt invidios pentru acest poem... un om care stie iubi si apoi mai are vlaga sa si scrie despre asta.
0
MMversurile au o muzicalitate aparte, în plus m-au făcut să mă simt ca într-un incubator, să înțeleg ce înseamnă să calci \"ca pe ouă\" sau sus pe-un nor pufos...
0
mi-a placut... e asa ca o mica intamplare de sine statatoare, o poveste de mica dimensiune.
cu admiratie