Poezie
scaune pe masa tăcerii
2 min lectură·
Mediu
stau singur
pe o masă cu picioarele în sus
stâlpi funerari de moarte precreștină
ard bărbile profeților de ghips
ard dezbrăcarea visului prolix
- băiete adă-mi o cinzeacă de lumină
și lac de unghii poate și carmin
îmi râcâi solzii mă petrec prin valț
simt roata rece de metal pe coastă
AAAHHH!!!
demon-sfânt! atât e de albastră
fecioara care niciodată n-am să fiu
visez că mă închin
- eu nu mă-nchin -
visez că-ngenunchez
- eu nu cobor genunchiul -
să-și fi schimbat pământul unghiul
ca un pendul care a ruginit?
stau singur
desenz în praf cuțite viitoare
- baiete încă o cinzeacă sunt setos
simt fumul cum îmi roade de pe os
înmărmurirea pruncilor de lapte
sar așchii din biserica închisă
câini negri rod din porțile de lemn
- băiete când îți fac eu semn
incendiază recele pronaos
întind în grabă gheare de țânțar
ulei sfințit revărs pe toți pereții
de prin icoane strâng morman scaieții
și fac un rug de scaune pe mese
stau singur
văd prin ușă colți îmbăloșiți
atât de calm mi-a înghețat coloana
aud cum nu știu de pe unde mama
mă ceartă: iarăși ai băut
- băiete înc-un rând îi cer șoptit
se târâie prin mine doruri arse
tac morții ca zăpezile pe case
iar căpriorii putrezesc încet
visez că mă trezesc
- eu nu mă mai trezesc -
visez că-mi pare rău
- eu nu îmi cer iertare -
ascut de ziduri arme viitoare
și chiar și somnul parcă e orgasm
stau singur
sfinx nebun tocit în gheare
acoperit aproape-n întregime de un ochi
răcnesc în vânt sintagme-ngrozitoare
lemnul cedează bale cu picioare
îmi sfâșie turbarea nerostitului deochi
și-mi intră prin cuvinte-n suflet
îmi râcâi visul mă petrec prin valț
simt roata rece de metal pe coastă
AAAHHH!!!
demon-sfânt! atât e de albastră
femeia care niciodată n-am să fiu
și mai comand un rând nu pot pricepe
că m-am servit pe mine însumi totă viața
013.139
0