Vasile Mihalache

Nu merge un \"saltimbanc provincial\", doar provincial.Idee destul de laconic exprimată asupra însemnătății valorilor spațiului și timpului ca elemente de început.Sau ca puncte unde încremenște viața? Nu mă lămuresc.

Este un poem frumos, care denotă sensibilitate și posibilități
evidente de evoluție.Așteptăm să mai vedem.

Un poem frumos care se diluează neașteptat și nemeritat spre final.Ca să spui despre tine că ești genial îți trebuie o scânteie de nebunie și o mare forță autoironică, altfel riști căderea în băltoacă și împrăștierea apei murdare.Lucrurile, cum am mai spus înaintează destul de firesc, asemenea unui mers pe bordură pe vremuri torențiale de genii.

Maestru în tehnica fragmentării corpului uman mai ceva decât un chinez cu valiza la purtător, poetul redă apoi viață individuală bucăților elementare prin tehnici voodoo care transmit puteri înfricoșătoare cuvintelor.Tehnica mai evidentă este a inversării proprietăților lucrurilor, de exemplu , plaja nu dezvelește ci \"învelește trupuri\", apoi descompunerea mișcării prin multiplicarea elementelor care au dinamică proprie \"trupuri incomplete se întăresc\".Etapele experienței sunt trupuri a căror viață a secat, care dispar apoi ca aburul din geam pe măsură ce ziua este în creștere.
Cheie a poemului, versul final lămurește asupra căilor alese, \"copiii se nasc, vin și aduc băuturi reci pe holograme\". De unde ignorarea posibilității existenței durerilor fizice ca factor spre care să se îndrepte meditativ. Ca să vorbești despre enormități aparente în chipul cel mai natural de pe lume există și riscul să pierzi concentrarea și să ai scăderi precum versul\"chiar dacă m-am trezit prea de dimineață, nu vreau să dorm\". Încă o dată apreciez noutatea absolută de exprimare a unui poet pentru care lucrurile banale nu există.

Cornel Ștefan Ghica,
Comentariile tale îmi produc de fiecare dată o bucurie senină, apreciez constanța vizitelor tale.Mulțumesc.

Adriana Giurcă,
Apreciez urmele vizibile ale vizitei pe pagina acestui poem și îți mulțumesc. Te asigur de reciprocitatea aprecierilor.

Florin Caragiu,
Mulțumesc pentru vizită și aprecieri. Consider o realizare personală semnele pe care le lași pe pagina mea, semne de zi bună.

Mădălina State,
Mulțumesc pentru vizită și comentariu, realmente surprinzătoare.

Manolescu Gorun,
Sunt neașteptate aprecierile dumneavoastră și cu atât mai prețioase pentru mine.Mulțumesc din inimă.

Sunt reușite imaginile, frumoase pentru o pagină de jurnal, posibilă este și încadrarea la poezie datorit versului final vag ca semnificații totuși \"fluturii mor după o zi de iulie\"

Text secetos de imagini și sentimente unde singurul vers care poate fi contabilizat ar fi \"dincolo mă așteaptă\"

Zicere filozofică, în adâncuri apele sunt reci.

Textul are substanță.Vorbirea monotonă induce o stare hipnotică din care cititorulse trezește reconfortat în final.
Lucrurile chiar se leagă, emoțiile te întâmpinăm, se creează o distanță de respect pentru autor datorită dungilor bănuite pe frunte.

Găselniță de toată frumusețea această mulțime și turmă de oi.

Este un poem inegal unde inefabilul se amestecă discordant cu prozaicul.Tăieturile care simt că au fost făcute au despuiat textul de logica poetică, au permis enormități impardonabile.Poeta are nevoie de un sfătuitor sau de mult mai multă experimentare, poate dacă ar trece la poeme și mai scurte decât acesta...

Originalitate, calitate, simț al imaginarului dezlănțuit, torturare a limbajului care se pliază la flacăra ideilor, șchiopătări aproape invizibile ale logicii poetice constituie de fapt aspectul atractiv al poemului.

Imagini originale, flux ideatic de calitate, rămân oarece neglijențe care necesită corecturi, bunăoară semafoarele și semaforul în același poem și context devalorizează.

Poem reușit ca exprimare și logică a poeticii, însă dubios ca atitudine, trebuia mai multă directețe, implicare în prezent: ochii ei în aerul fraged
carne pe oase subțiri
je te veux
prends moi
între dantele de flori de câmpie
pe piele de animal încinsă
să încolțească sămânța
peste prăpastia din carne
o plantă pentru falange
de călător ostenit!

Mulțumesc pentru citire și comentariu.Interesantă reacție în jurul unor asemenea versuri!Poate voi repeta experiența.

Vă mulțumesc tuturor comentatorilor mei pentru vorbele bune de întâmpinare ale acestui poem.

Emoție de la un capăt la celălalt este poemul, adevărat, plin de compasiune, își alege cuvintele cu precizie de tiparniță, ca și cum ar fi știut: care însemnează locurile dureroase pentru extirpare,\"un ponei gata să-ți ducă în șa /un coviltir cu moartea unui prieten drag\", \"miza e simplă /de două ori iertare/ sau nimic\".Iată starea poemului: excelentă!

Ai un spirit dăruit cu har, Leo, când spui \"inocență înspăimântătoare\".Mulțumesc pentru citire, mă destind.

beat=stare de pierdere a echilibrului fizic ca urmare a ingurgitării unor băuturi cu anumite concentrații de alcool,fig. stare de beatitudine, fericire

Beat de amintiri= amintirile intră în categoria băuturilor alcoolice din soiuri altoite, puțin lovite la cap, pe scurt beat de ce-ți trece prin cap, poate să fie acceleratul de 9 și-un sfert.

vântul de care mă clatin= un alt fel de băutură care te scoate din pepeni, ce căutai acolo?

ani de cenușă= viață care a ars

pletele și unghiile sentimentelor=nervii cei fini care s-au tocit, mai poți să simți fără ei?

mănușă de carne= trup care învelește un suflet

degetele întunericului= umbrele faptelor

povestea frigului= o poveste

nu au trecut primăveri= nu a revenit viața

Cam astea puteau să fie lucrurile neclare. Mai încearcă o dată. Chiar mă gândeam că poate ai devenit uman, fără să jignești, deși știu bine că oamenii nu se schimbă.Îți mai acord o șansă să sari corzile orgoliului propriu și exacerbat.Deși se știe, nimeni nu le are pe toate, despre calități vorbeam.Acum vezi și tu de am sau nu un merit cu poemul acesta, dacă nu, nu e niciun bai.Pe urmă vezi că aici este un stil diferit, nu le spun lucrurilor chiar pe nume, nu mă trag de șireturi cu ele.Ca să mă ajute trebuie să le ador. Asta fac, ador cuvintele, de aceea le aleg cu grijă.Despre sentimentele proprii cel mai des vorbesc fără cuvinte, sau între cuvinte.Drumul respectului este tăiș de cuțit, se încumetă cei cu tălpile tari și obrazul subțire.Asta am spus-o fără legătură cu ceva.

Poemul este plăcut urmare a descrierii cumulative de stări, situații, calități, a personajelor Nae și Pipa și a migrării sentimentelor poetei către acestea.Aici este descrisă cu har decolorarea frunzei de suflet în timpul unui balans în cădere.Îi doresc poetei multă inspirație și sănătate!