Vasile Mihalache

Comentariul tau este o prima impresie, dar ma onoreaza desigur. In general, pentru cititorii fideli, legaturile intre versurile mele deseori sunt unice, rar sar in ochi.Poemul de azi imi place, pentru ca se refera strict la realitate, care este un cliseu dupa care realizam cu totii mereu copii mai clare sau mai incetosate.

Numai faptul ca spui atitea lucruri despre poemul acesta si ma indatoreaza cu respectul si multumita mea, daramite sensibilitatea de a patrunde versurile acestea relativ reci, conceptuale.Si, bineinteles, nu se refera la reincarnare. E un poem de atitudine cezarivanesciana pe care uneori o resimt intens datorita rezonarii mele de demult cu opera Poetului, o influenta desigur de care nu voi sa ma desprind. Multumesc si pentru comentariul la un poem anterior pe care l-am vazut destul de tirziu.

Un poem focalizat despre sfera ca intreg conturat si continutul de sine care se ofera, smerit; iar eul emotional, lucid, vede energiile asimilindu-se reciproc fara a se anihila. Momentul important este cu siguranta rememorarea aceasta:\"pe tărâmul acela uitat
unde ieșeam uneori dimineața în livada pustie\".

Multumesc Pasha pentru citire si aprecieri.
Corina Plesa, multumesc pentru aprecieri.

Atit de simplu, frumos si curgator nu am intilnit in alta parte.Deocamdata atit pot spune.

Multumesc mult pentru citire si comentariu.

Despre furoul visiniu al intunecarii mintilor inainte de alegeri tare fain ai spus.

Frumos ai spus de goliciune \"nu aveam decât o iconiță la gât/ mi-era rușine\", deasemenea despre senzatzia friabilitatzii:\"îmi simțeam dinții de cretă\".

Este un poem placut cu destule imagini profesional alcatuite dpdv poeticesc, precum aceasta:\"dansează, draga mea/ nu te mai pregăti atâta/ dansează/ nu trebuie să fie perfectă/\".

este o eroare de tipar care, iata ca se repeta:\"mol\"

in galantarele vreunui \"<>\", iata cuvintzelul care lipseste din comentariul initial.

Iata un poem realizat de la un capat la celalalt in stil aproape clasic, cu inflexiuni moderne de calitate: \"îți dau o mână și mi-o strângi cu degetele tale moi,/ pășim pe-asfaltul plin de flegme și grămăjoare de gunoi./ la semafor, culoarea verde a apărut demult, dar tu/ aștepți s-apară cea albastră din clipa care te pierdu\". Gustul metaforei bine implementate este si el prezent: \"cerneala verbelor se-așterne, acum, pe pagini din trecut/ și știu că n-oi mai fi cu tine, că-n vocea mea se tot ascut/ cuțitele-ndoielii triste, sfârșeala unui ceas pustiu./ de-acum, pierdută e scânteia și nu voi vrea să te mai știu.\" Vorbim deci despre un poem placut, lipsit de stangacii, dar imbogatit cu inventii lexicale precum acel june \"fofilac\" si cuvintzele de ultima ora: \"privești perechi după perechi cum trec pe-alee-n pas domol,
croiala hainelor găsite prin galantarul vreunui <>.\".Si de aceasta data este savuros prezenta ironia si autoironia pasadina, blanda, inofensiva.

O calatorie pe care o vizualizezi in detaliu. Copilul din masina galbena nu plinge.Barbatul care este la volan este probabil parintele lui, iar in urma ramine mama cu palma streasina peste privire.Este o despartire lunga sau una mai scurta? Nu stim dar vedem: \"masina inainteaza pe drumul acela neted-/e atit de departe ca nu i se mai vad/ stopurile rosii...\" Impresioneaza descrierea campiei si flashul troitei, covorul de nea asternut peste \"brazdele adanci\". Un poem fara cusur.

Textul trebuie sa-si ocupe cit de repede locul la recomandate, altfel se va considera, (pe nedrept) ca opiniile de acest fel sunt ocolite in favoarea celor internationaliste. Dan Puric reprezinta in momentul de fata, probabil unica Voce a adevarului in Romania, aidoma lui Eminescu la timpul respectiv.Iar Miron Manega este un profesionist al literelor cu un fler deosebit al valorii.Articolul reprezinta o contributie importanta pentru citirea in orice moment a starii culturii nationale de acum.

Ca gen literar acrostihul este usurel, fara pretentii de dificultate, este in buna masura un gen festivist de care ai tentatia sa te indepartezi caci nu poate exista in el profunzime, traire etc. Deci poetul, chiar daca trece textul la personale este constient ca pretentiile de aici sunt mai mari si este normal sa fie asa; sa incepi cu un vers atit de inspirat ca acesta:
\"archebuza e soră bună cu buburuza una te lovește direct în piept alta ți se așază pe mână\" urmat de altele incarcate de amaraciunea unei vieti ca aceea de acum:\"îți vei cumpăra lumânări să aprinzi la căpătâiul unei țări muribunde\",\"șambelanul anunță înfometare în masă fii prudent în drum către casă\", \"valul spală pietrele albe ca laptele tu asculți cum vuietul mării ți-aduce șoaptele\".\"weekend fără ieșire n-ai cum să aștepți de la ei mântuire\", \"yesmeni dau rotocoale zarafului toți banii se vor strânge de o elită a jafului\", \"zadarnic se zbat puii de bogdaproste totul se sfârșește în discursuri anoste\". Toate aceste sunt semnele unei maturitati peste poezie, care tin de luciditatea unui semen traitor la limita al agresiunilor de tot felul din tara lui, si care numai dintr-o profunda sfiala lasa cale de indreptare nerusinarii cvasipermanente, fara sa acuze hotarit faptele.Nu poezia este importanta aici, doar executia publica a faptelor cele de ocara ale asupritorului.Si aici este revelator primul vers cu dihotomia lui buburuza-archebuza, gingasia loveste fara de rana -spune poetul.Seriozitatea lucrurilor este cumva si voit incetosata de rima imperecheata.Ca cititor am iesit cistigat sufleteste de aici.

Poemul este un desen nostalgic pretios prin starea concentrata a sentimentului si prin precizia detaliului ramas pe retina memoriei;ex: fierul ruginit care mai tine o scindura din banca cea veche.

Multumesc, LIM.Imi este de folos sa stiu ca ma citesti si ai curajul sa spui ceva.

\"Prima descoperire mi-a fost brevetată la patru ani, sub titlul: Aparatele de radio nu conțin lăutari. Au urmat multe altele.\"Acesta este un citat din biografia prozatorului Alexandru Ciobanu de pe acest site.Eu nu aduc nici o acuzatie.Modificarile de nuante ale strofei 2 a poemului nu cred ca aduc noutatea.
Nu cred ca te-ai inspirat de acolo, dar din pacate asemanarea aduce o scadere. Oricum este un poem meritoriu.

Bataturi sau batuturi in pene.Pare a fi si nu este.Despre gingasie sigur ca mai este loc.E ca si cum ai gidila cu pana o raza pe geam.

Ca sa zic ceva despre vreo posibila ulterioara modificare as fi tare harnic. Cred ca asa o sa ramina.Si asta-i tot o pierdere.Nimic bun intr-o pierdere imi spui, dar imi pasa deja de ceea ce urmeaza sa fie.Uneori bateam cimpii cu pumnii goi, acum m-am dotat cu manusi.Important este pentru mine ca m-ai vazut si m-ai salutat. Multumesc.