Poezie
Epistolă
1 min lectură·
Mediu
-Floarea-soarelui, ți-ai îndreptat fața spre mine
Când degetele zorilor ți-au atins grumazul.
Cu gândurile prinse în fagure
Ai chemat vrăbiile. Ele au înclinat cumpăna
Unde era o gură în palmă.
Acolo s-au așezat, deodată, colburi și pelerin-
Vindecat, orizontul a aruncat curcubeul.
De atunci, în urma cheilor părăsite
Au înflorit lacăte- cum să mă întorc?
Îți trimit norul de pe umeri, îmbibat
Cu tăceri- un fel de oțet al asfințitului,
Căci umblă ca o cărtiță prin cer
Și ronțăie rădăcinile fulgerelor.
Înapoiază mireasma!
022.375
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Mihalache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Mihalache. “Epistolă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/239814/epistolaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMUn comentariu care de data asta mi-a mers la inimă.Poemul însă este mai puțin vizionat. Chiar cred că am reușit un poem frumos și curat.Îți mulțumesc pentru rapiditatea și generozitatea comentariului.
0
cum se piere
aurorilor zorilor
zorilor surorilor
si nici vrabiile nu sunt la putere
in vremea privighetorilor
aurorilor zorilor
zorilor surorilor
palmele nu se unesc zadarnic
in rugaciune in fata marelui paharnic
aurorilor zorilor
zorilor surorilor
cel care ne-mpartaseste-n Cuvant
lasand norilor, valsul in vant
te-a trecut astazi in catastiful versului inspirat:
Vindecat, orizontul a aruncat curcubeul.
De atunci, în urma cheilor părăsite
Au înflorit lacăte- cum să mă întorc?
Îți trimit norul de pe umeri, îmbibat
Cu tăceri- un fel de oțet al asfințitului,
Căci umblă ca o cărtiță prin cer
Și ronțăie rădăcinile fulgerelor.
Înapoiază mireasma!
Frumos final.