Poezie
Lamento
1 min lectură·
Mediu
Doborât, topit ca ceara
În chilii cu stinse ierburi,
Nu mai pot să lupt cu fiara-
Mă privește lung din herburi.
Beau însingurat din gândul
Alb izvor sălciu de teamă
Să distrug din ea curândul
Flamură neagră, cu flamă.
Fin schelet și grea armura
Carnea de cuvânt la prețul
Mult.Prea multă este ura,
Patima de tot disprețul.
Dacă tot mai treci prin nouri
Stelelor să le ții predici
Viața mea, clătită-n rouri,
Chinului când mă desferici?
023.058
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Mihalache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Mihalache. “Lamento.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/236368/lamentoComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Lamentatia poetului aminteste de aceea a pustnicilor in momentele deznadejdii. In lupta sa cu sine si cu sine si cu indoiala, poetul, care \"bea insingurat din gandul/ Alb izvor salciu de teama\", asteapta de la Tatal \"desferecarea\" din \"rourile\" lutului. Frumos poem!
0
Mulțumesc pentru atenția și generozitatea cu care ai surprins sensuri ale poemului.Ne mai citim.
0
