Poezie

Neputințele sferei

1 min lectură·2 martie 2007

Mediu

Nici cu bătăile în geamuri și pe acoperișe ale

Ploilor de vară nu m-ar fi convins.

Îngăduința ei, și deslușirile?-

Un calup cu viespi sub streașina tâmplei,

Fără dicționarul întoarcerilor și erată;

Călătorii în jurul doagelor- încercuiri.

Obrazul înroșit al cerului dealungul marelui fluviu,

Și prețul cascadelor la bursa orizontului-

Regenerate energii ale prăbușirilor.

Am ales- ghemul cenușilor concentrice

Dezghiocate în peșterile igrasioase ale melancoliei,

Arbuști ferecați cu neputințele sferei,

Stabilități trecătoare, retușabile singurătăți

În caruselul decorurilor aplatizate

Ce să-mi comunice?- Risipiri,

Metehne ale înfloririlor, concentrate iluzii.

Nimic nu mă va abate- Rostul plecărilor și atracția?

Răcorile migratoare ale anotimpului,

Refugiile îmblânzite ale unui ins dedat tristeților-

Acele colivii presărate în cale-mi.

Prescurtări ale furtunilor interioare

Ordonatoare de vieți inutile în marșurile mute

Ale renunțărilor- minutare smulse, aripi răsucite

Imperii reverberate. Fără obstacole

Nimicul înaintează răscolind

Sentimente deja devastate.

001.587

Vasile Mihalache. “Neputințele sferei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/234679/neputintele-sferei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.