Poezie

Nisipul imaginației

1 min lectură·20 februarie 2007

Mediu

Să intrăm în marile aglomerări: colonii de corali,

Mușuroaie de furnici,arsenale, spitale

Mănuși cu degetele tale (pentru ele voi scrie alt poem)-

Nu mai încape un gând, o uimire, aripile strânse

Încep să putrezească- deja mirosurile înțepătoare

(Poemul trebuie să aibă un suflu al său imprescriptibil)

Vânturi coclite cu greu le urnesc; ca și cum ai privi

Numai spatele lat al balenei,răcorile morții- blândul

Acoperiș invadat de corăbii nemișcate: sar precum țiglele

Și recad cu plescăituri,trosnete, pocnete, bubuituri-

Se așează în piramide.De vor bate acele vânturi încă vom

Naviga, rătăci prin aglomerații de piramide,surâsuri

Înmugurite și brațe de faraoni din nisipuri

Cu unghiile învinețite de nori contondenți.

Vechilor răfuieli să le punem capăt!

Mi-ai spus: în puțin este multul- am devenit deja dependenți

De ceaiurile tari ale răsăritului, cu lovituri de pleoape

Scutură nisipul imaginației și soarele ne poate urmări

Îndeaproape! Deschide-ți aripile!

001.494

Vasile Mihalache. “Nisipul imaginației.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/233090/nisipul-imaginatiei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.