Poezie
Fiicele timpului
1 min lectură·
Mediu
Desfacem miezul din coaja fructului de tuci
Atâtul, nevăzutul de sine palpită
Iată-l, în palmă, asemenea unei nuci
Cu zbaturi, o inimă cât o pepită
Se rostogoleste peste linia vieții
Dungă șerpuitoare, printre secunde-
Fiicele timpului pentru noi, bieții
Călători dinspre nicicând spre niciunde,
Iubitorii răzleți de cale întoarsă.
În jarul vârstei au pocnit castane,
Miroase pretutindeni a rătăcire arsă
De schije parfumate, distruse paravane!
A cimitir de coji sau cimitir de trupuri ?
Și sufletele noastre credem ca au gust
Căci le pliază moartea in calupuri
Și le presează-n teascuri pentru must!
023.092
0
\"Atâtul, nevăzutul de sine palpită
Iată-l, în palmă, asemenea unei nuci
Cu zbaturi, o inimă cât o pepită
..............................
Se rostogoleste peste linia vieții\"
...atatea perle pe langa care s-a trecut precum pe langa margelele de sticla? Noroc ca-n cautarea casei cu iedera am dat de Fiicele Tympului. Asa-i zic eu acestui nevazut si-l imbrac intr-o pelerina, si-i dau si o umbrela si-l plimba, ca si tine pe linia vietii. Cand imi place undeva, iau doua gemene si raman intre ele (intre clipe). Si... aici ma opresc intre secunde si te invit pe rogojina mandarinului cu \"Iubitorii răzleți de cale întoarsă\" la o partida de sah cu hazardul.
\"În jarul vârstei au pocnit castane,
Miroase pretutindeni a rătăcire arsă
De schije parfumate, distruse paravane!\"
Frumoasa poezie, cu talc si cu aroma...