tic

M-am oprit puțin mai mult la ultima strofă și, dacă am trecut ușor înțelegător peste tautologia \"să tac\" - \"tăcerea\" (pentru că o ști autorul de ce a utilizat-o), ultimul vers m-a surprins, prin schimbarea bruscă a registrului. Și nu știu de ce unii se feresc și blamează acest lucru, de ce această prejudecată, atunci când, o rotire măiastră de condei poate aduce și frumosul. Mai ales atunci când nu se abuzează de registre stilistice diverse, ci e numai o ieșire dintr-un discurs monoton, dând o unitate mai bună întregului. În rest, tu știi, vasile, că iubesc metafora și comparația, dar prea se abuzează de ele. Nu mă alătur, sigur, iubitorilor \"poeziei leneșe\", dar...

Oho, ce porumbel ți-a ieșit!!! În țara iubitorilor de poezie leneșă... sunt primul gogoman care mai cearcă-n cearcăn să vadă, îmi socotesc nimicul și iese în plus.
Tic-tac.Pasăre cu arc.