Poezie
Semnele fugii
1 min lectură·
Mediu
când văd femeia tânără în negru
cu șal și sacoșă de plastic
care jelește lipită de zid
și se scurge asemenea unui bulgăre de zăpadă
azvârlit din haos
orașul îmi pare un animal muribund
surd la claxoanele disperării
nu mai plânge
am îngropat doi bărbați un soț și un fiu
o alină femeia bătrână
se aprind deodată sub cer toate semnele fugii
un om desenează în aer sau aruncă o piatră
totuna vitrina cu aplauze e o mână de cioburi
ești doar un poet depășit pe turnantă
împletite amurguri biciuie cu sete
nu te mai numeri printre cei tari în gură
ca armăsarii ciordiți care mușcă zăbala
la primul click încolțești din apă
la al doilea rodești din pământ
o cât de repede timpul
acest cititor de bare pe frunte
își întrerupe țiuitul
dezbrăcat de armură scanat indecent
rămâi doar tu muritorul
empiricul deponent de dosar
care așteaptă la datul din coadă
țopăitul ștampilei pe ciornă
despărțit printr-un geam de mulgătorii de taxe
002.678
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Mihalache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 163
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Mihalache. “Semnele fugii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/1817471/semnele-fugiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.