Poezie
Etanș
1 min lectură·
Mediu
Incomprehensibilă, limba udă a ierbii:
O pișcă urzicile și o irită
Până rostogolește cuvinte grele
În palma căutătorilor de sudalme.
Înfoiată la culme, iese din peșteră
Ca dintr-o mânecă largă
Și se așează la umbra vițelului doct-
Îl vezi cum suspină
Și clefăie ca o cizmă în smârcuri
Claia de fân smotocit;
Răzbat anevoie prin saliva certării,
Cu tălpile coapte de jarul privirilor crunte-
Mereu se înmoaie genunchii,
Iar mâinile atârnă din ghemul cărnii
Ca două capete de sfoară
Pe care nu le mai leagă îmbrățișarea.
Mă simt ca și cum aș prinde o sferă
Cu degetele înfipte în găurile de vierme.
Nimic nu pricep din evlavia porții.
001.921
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Mihalache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Mihalache. “Etanș.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/1783812/etansComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.