Poezie
Poem
2 min lectură·
Mediu
De ziua mea am primit un cadou
Împachetat în hârtie lucioasă cu fundă,
Un colet pe care nu scria numele și adresa destinatarului.
Eram numai eu în jur, de aceea l-am primit.
L-am ridicat în brațe și l-am ascultat cu urechea.
L-am scuturat, poate scapă ceva- un detaliu, un sunet alb.
L-am desfăcut cu pricepere tristă.
Ochii migrau pe continente desființate.
A ieșit la iveală un animal irecognoscibil,
O mașinărie cu multe butoane fără instrucțiuni de utilizare.
Am știut că voi avea dreptul la numai trei încercări.
Degeaba mi-am expus degetele ca pe niște animale degerate
În mănuși de apă subțire.
În scorbura zidului am vărsat cafeaua defectă,
Am aruncat fitilul aprins al tutunului.
Zidul s-a înclinat în semn de retragere.
Nu mai era peretele aspru pe care îl îndreptasem cu palma.
I-am arătat hotărât cine-i stăpânul-
Cu ochii închiși am ieșit din cameră fără să deschid o ușă.
De atunci vorbește cu mine în șoaptă,
Să nu trezească florile din vază.
În noaptea aceea, mai târziu am aflat,
Cineva începuse să măture frunzele din parc fără să termine.
A fost găsit cu buzunarele pline, în fața băncii închise.
Þinea măturoiul la piept ca pe un nou-născut
Rupea crenguțe din el și le oferea trecătorilor mirați.
Leacuri de sperietură, zicea
Și în timpul acela nu bătea nici o pală de vânt
Pe strada cu nume de erou de la revoluție.
012237
0
A