Poezie

O ladă cu frunze

1 min lectură·22 noiembrie 2007

Mediu

Te-am văzut enunțată în cărțile stăpânirii de sine

Pe o filă transferată de pe zidul netencuit al retragerii.

Cu firul vieții mi-ai împletit un pulover călduros

Și acum tremurai ca o placă tectonică în aerul purificat.

Pierise ceva din dogoarea comorilor aplatizate.

Perdeaua sorocului am dat la o parte-

Cum să te văd? - Așa ostenită cu chipul alături,

Alegând dintr-o ladă cu frunze pe cea mai rotundă,

Cu vine subțiri, ridicând-o ca pe o toartă a lumii.

Te-am văzut luminând în hruba ca un mamifer eviscerat unde

Fluturi galbeni cu dantele pe umeri își epilau aripile.

Nu-i așa că nu mă cunoști?

Că pot continua ascuțișul cărărilor în jungla țipeniei?

Unde sunetul respirației se coace aninat în desișuri,

Și limba unui bici eteric linge bulji de rășină?

Lângă apa cu nume de fiară cad în genunchi,

Adulmec aburii calzi ai pământului și

Aleg să primesc folosul deprinderii și iscusinței de a muri.

Un sol cu lentile de pâclă îmi presară intrările

Prin copacul înzăpezit care-și mestecă scoarța.

Te-am văzut cu văzul încețoșat de clepsidră.

Nimbul întoarcerii nu mă vindecase.

001.669

Vasile Mihalache. “O ladă cu frunze.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/1754915/o-lada-cu-frunze

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.