Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Cartea

1 min lectură·
Mediu
Animal invizibil, aerul mă copleșește înfometat.
Sâmbure amar, inima se răsucește în piept.
Decojit de cei patru pereți- lichefiat fruct al tăcerii-
Privesc tabloul ferestrei asemenea pietrelor,
Cu un fel de vedere lipsită de pleoape.
Revăd întâmplările cu ochii deschiși.
Ca pe un fluture m-a despărțit soarta-
Să nu înaintez dincolo de aripi.
Plouă spășit pe tobele mici ale frunzelor,
Ritmul bătăilor înclină umbra copacului.
Araci despicați de ciorchinii tristeților,
Oamenii se ascund de oști nevăzute sub streșini:
Cranii ale apei șiroind în culorile curcubeului.
Nu strălucesc decât nasturii deși ai erorilor-
Colții de fildeș ai întunericului se înfig în pântecul zilei.
Fulgerul iscălește în alb ca primarul.
Filele cărții se adună în raft.
016.112
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
114
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Mihalache. “Cartea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/1743949/cartea

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ioan-mircea-popoviciIPIoan-Mircea Popovici
Ploua-n povestea noastra, Vasile. Ploua cat spunem ca ploua. (Si se aude, parca-i acum). Dar mai ales ploua din cat inca n-am apucat sa spunem, dar scrijelim un semn de ebosa, cat sa nu uitam cand repovestim. Uite, un astfel de semn il gasesc aici, in fulgerul care iscaleste precum primarul, vers care-l leg de cele trei

Plouă spășit pe tobele mici ale frunzelor,
Ritmul bătăilor înclină umbra copacului.
Araci despicați de ciorchinii tristeților,...

Ca veni vorba de marturisiri. Doream ca diseara sa fac postarea-n eter. Cam asta mi-e ritmul. Spre seara si vineri. Dar am vazut ca ti-ai anuntat Cartea. Si fara sa mai citesc, m-am grabit sa avem treptele legate, pe aceeasi scara. S-a intamplat ca numarul 21 sa apara cu o clipa inainte.

Am vazut ca mi-ai lasat a doua stea (ascunsa vederii). Tu stii ca-n Sah cu hazardul, miscarile se fac pe Scara iluziilor... nu mai explic dar iti zic ca-n timp ce tu gaseai sensuri, eu chiar cautam mustaria din colt. De-ai sti unde-am gasit-o ai da o fuga pana-n atelierul meu de pe Stradela Vantului. Bucurii in nostalgii de toamna, cu galben de lamaita, cu galben de gutui, cu albastrul (oglindit) de mare, dincolo de asteptare, in sarbatoare. Semnul tau mi-a adus aminte ca Batranul s-a tinut de cuvant... poate ca...
0