Poezie
Menuet
1 min lectură·
Mediu
Rătăcesc printre pașii de astăzi și ieri
Cu două găleți de bălegar în mâini,
Ca un păstor fără turmă.
Strigă o casă- peretele netencuit
Aruncă după mine cu cărămizile-
Nu mă ajunge.
Cu tălpile goale scriu un cântec alb
Pe fața pământului-
Mă transform în salcie neagră.
De aici a izbucnit pasărea persecutată de zvon,
Litere de apă au scuturat aripile.
Ce să-ți arăt din palmele sigilate ale fluturelui?
023183
0
AG