Poezie
Exil
1 min lectură·
Mediu
Pelerin de aramă la poarta cetății,
Cu nimbul sporit în deșert,
Și condamnat la exil,
Iată porunca-
Trimis în insula numelui:
Să îngrădesc cerul,
Stelele să le vântur în țarcuri.
Răsucesc o sabie
Cu două tăișuri- refluxul.
Limba de nisip
La fel de ascuțită este.
Traversez cu bacul-
Sertar între maluri
Pe care îl descuie anaforul.
De gura podului
Corăbiile se îndepărtează.
Mă întâmpină priviri negre-
Geamăt de osii
În trupul furnicilor.
Suavități monstruoase.
022.561
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Mihalache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Mihalache. “Exil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/1731016/exilComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMMulțumesc pentru citire și comentariu.
0
Mi-a plăcut tot poemul datorită unei importante doze de asprime ce bîntuie ca o \"limbă de nisip\" în interiorul celor 6 strofe. Finalul însă este de-a dreptul memorabil, în sensul barbian/barbilian:
\"Geamăt de osii
În trupul furnicilor.
Suavități monstruoase.\"
Felicitări!
Geamăt de osii
În trupul furnicilor.
Suavități monstruoase.