Poezie
poem
1 min lectură·
Mediu
mă adăpostesc sub un cer peticit
care nu oprește ploaia
mai jos de rădăcina copacului
în adâncimile pietrei
spinări galbene ca paiul
vând aerul din plămâni
gândul se naște matur-
nu-i place să stea
îi place să meargă
până atunci:
lumina în care tresar
001.339
0
