Cezarivănesciană

Tu, când vezi că plouă, plângi, Dreapta mea a mâinii stângi! Și când vezi că-i întuneric Plângi, pleoapă, ochiul sferic! Seceratul trup de moarte Se acoperă cu cerguri. Sufletul meu îl împarte Cerului umbrit de neguri. Lasă-mă, că umblu sprinten, Moartea mea, mă lasă încă! Să mai bat duios din pinten Armăsarului de stâncă. Umblu ciuruit de grauri Prin păduri și-s gol de sânge. Mă ajunge prin coclauri Moartea văduvă și plânge.