Poezie
Lăncier
1 min lectură·
Mediu
rătăcit printre războaie pierdute
de strajă
la porțile nopții
stau
cerber nemilos cu propria inimă
răstignită
între speranțe absurde
îmi rezem tâmpla însângerată
de umărul nopții dinapoia mea
pleoapele se îneacă
în lumina crudă
naștere de stea
din pulberea păsării Phoenix
îmi agăț sentimentele zdrențuite
stindard furat de pe o redută
din bătaia tunurilor
de lancea devenită prea grea -
brațele-mi dirijează
simfonia tăcută a vântului
printre himere
inima îmi adoarme
la umbra crenelurilor rănite
de catapultele sorilor
galonați a primăvară generalissimă
visează castele pe Rin
din galaxia pierdută
în mine
din interiorul cetății se aud acorduri
de magie neagră
menestrelul ucis
cântă imnuri sălbatice
hohotului clocotitor al regelui nebun
plângând cumințenia
demonului-bufon
tresar
și gândul
îmi moare
dar nu se predă
043255
0
