Din voci tacute-am inteles ca eu sunt mut
N-am eu nimic de spus ce altii-ar vrea sa stie
Si-atunci, asa-n-stupida-mi poezie,
Imi voi lasa din simturi sub forma de stranut
Eu va stiam pe toti
Din mila mea ramane o pata sangerie
Prelinsa pe matasea ce-nvaluie usor
Piciorul tau.Apoi,din lumea mea cea vie,
Mai trece-un mort,nebun dupa amor.
Ce sa iti spun cand plec?Cu ce cuvinte
Sa te
Eu te-am mintit.Nu am trait destine
Ce-ar face azi din mine erou sau poate zeu
Si vina cine-o poarta?
Doar tu.Sau poate eu
Dar ce conteaza-acum cand clipele-s putine
Carari prea incalcite si
„Când am început să scriu această scrisoare nu m-aș fi gândit că tot ce e fals,e bine reprezentat în mine.Minciuni pe care nu le-am spus nimănui,astăzi rup din mine bucăți însângerate de carne,în
Un început apoteotic, un sfârșit eroic, rareori tragic.Asta are în componență aproape orice poveste.Că o auzim la televizor, în presa scrisă, într-un cerc de cunoscuți sau oriunde altundeva,
Nu e vreun vis pierdut,nici chiar coșmar
A glodului ființa,acum ești în zadar
Mișcarea-ți de felină,odată adorată
Acum e doar o țintă,ce oamenii-o arată
Din trupul tău de divă,odată înflorind
Cu
Nu e vreun vis pierdut,nici chiar coșmar
A glodului ființa,acum ești în zadar
Mișcarea-ți de felină,odată adorată
Acum e doar o țintă,ce oamenii-o arată
Din trupul tău de divă,odată înflorind
Cu
Aș sta în pădure,pe mușchiul uscat
Nebun și visând că poate-am uitat
de tine
știi bine, c-atât de greu îmi pare uneori
că duc o cruce ce nu e a mea
mă simt perfect doar când din nori
cu
Ce-ți place să adori,al meu călău iubit?
Câmpiile cu flori
Sau eu să fi murit?
Cum crudă ești ca mierea ce frânge buze moi
Eu te-aș lua la mine,în sufletul greoi
Cu ochii tăi de muză,să mă
Sunt pietrele ce strigă durerea ca pe-o mamă
Culcate între lacrimi ce-au plâns atâtea ploi
Călcate sunt de noapte și nebăgând de seamă
În sufletele noastre,rămânem mult mai goi
Un greu sfârșit,
VB