Poezie
Blestemata
1 min lectură·
Mediu
Nu e vreun vis pierdut,nici chiar coșmar
A glodului ființa,acum ești în zadar
Mișcarea-ți de felină,odată adorată
Acum e doar o țintă,ce oamenii-o arată
Din trupul tău de divă,odată înflorind
Cu ură de păcate,reci cărnuri se desprind
Sunt mai bătrân ca tine,copilă blestemată
Dar n-ai vrut să te-adapi din lacrima-mi sărată
Þi-am spus cuvinte răsărite;vlăstarul unei vechi iubiri
Dar ți-ai ascuns sub pleoapa tâmpă,numai încremeniri
Îți pierzi de-atunci din ceas în ceas lumina orbitoare,
Ce-odată te-nalța,minune-ntre fecioare
Nu pot să-ți zic nimic,fără să mă gândesc
La viața ta mizeră.Și-o clipa mă opresc
Să îmi adun imagini cu o frumoasa fată
Aceea care nu mai ești,ființa blestemată
001.313
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Dorin Barbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Dorin Barbu. “Blestemata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-dorin-barbu/poezie/1747454/blestemataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.