Poezie
Padurea
1 min lectură·
Mediu
Aș sta în pădure,pe mușchiul uscat
Nebun și visând că poate-am uitat
de tine
știi bine, c-atât de greu îmi pare uneori
că duc o cruce ce nu e a mea
mă simt perfect doar când din nori
cu lacrimi,totul m-ar uda.
Și în pădure să fac foc
același joc
ce l-ai jucat și tu în mine
Dar vezi,pe când eu ard durerea uscăturii,
tu,neștiind în ea ce ține,
tu,foc ai dat pădurii
Și-ai ars chiar tot
copaci bătrâni,și iarbă,și crângul înverzit
așa să crească nu mai pot
dar poate asta ți-ai dorit
Ascultă doar cum plânge visul
ce l-ai ucis,căci tu mereu ucizi
lași urme grele înțesate,ca pașii de omizi
și fac…am terminat cu zisul…
Un loc în mine
și-am să sap cu o secure
și-o să îngrop ascunsă bine
cenușa ce cândva a fost pădure.
001.616
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Dorin Barbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Dorin Barbu. “Padurea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-dorin-barbu/poezie/1747452/padureaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.