Libertatea spiritului.. aici nu există!
Deși nu ți-o poate lua nimeni, așa cum nu ți-o poate nici da.
Interiorul nostru trebuind pregătit..
Să fie liber.
Am prins regimul comunist din
Aș vrea să-ți port o sărutare,
Să-ți cânt din râuri și din mare..
Să plâng aș vrea cu-a ta ființă,
Topind dureri și suferință;
Aș vrea să porți a mea zidire,
Sub șoapta nunții dintre noi și
Stau prizonier în cubul neputinței,
Un zar pe harta lumii din grabă aruncat...
E patria lui Rembrandt, a credinței
Și-a marelui Erasmus, dar lumea i-a uitat.
Van Gogh e-al lor
Parcă timpul s-ar fi oprit in loc...
În loc să pot sărbători Ziua Națională ca și-n alți ani, când participam activ la defilările Armatei Române (îmi aduc aminte cu câtă emoție am defilat anul
La groapa de gunoi a fericirii
Te-am regăsit.
Și plâng
Și râd,
Mijesc precum un pui din ou...
Și cât pe ce era să-i fur iubirii:
Lumina ta,
Un veșnic indigou.
********
Ce-ți lași
Astăzi, de ziua mea... am primit cel mai frumos cadou posibil...și vroiam să-mpărtășesc această Bucurie Cerească.
A fost un dar de la Bunicul meu, trecut la nemurire în urmă cu trei ani...
Lumea nu mă mai cunoaște,
Prietenii nu mă-nțeleg,
Iar în ciuda disperării...
Tot pe Tine te aleg.
Tu ești dragostea cerească,
Erosul cel adormit...
Pentru-a Ta pană măiastră,
Timpurile
Fata cu părul de aur
E Luisa... un tezaur,
Buzele, o galaxie...
Le unim pentru vecie.
Ochi sunt niște rândunele,
Pleoapele... un Rai cu miere.
Are mâini... o rădăcină ,
Către cer, cale
Dintre mii de Juliete,
Eu doar una am ales:
Pe Luisa, voal cu bete,
Ce-mi apare...doar în vis.
Ce prin forța unui zâmbet,
Unui chip de nedescris...
Mă vrăjește, mă adoarme,
Mă
Otilia... o fată-mare,
Cămașă albă peste nori
E fără de asemănare...
Precum e crinul între flori.
Otilia e o prințesă
Cu ochi gingași, cristalini...
Ai vrea mereu să te
Ursul mare... coadă n-are,
Dar el merge la plimbare
Și tot speră că\'ntr-o zi...
Pe vulpe o va-ntâlni:
Las\' că-i cer eu socoteală
Pentru gluma de-astă iarnă.
N-am reușit să prind nimic,
M-a
Ziua\' opta, prin credință,
Jertfă, post și suferință
Ne aduce și ne iartă...
Mântuirea mult rugată.
N-a fost Doamne, în zadar
Jertfa întru\' Sfânt Altar.
Adriana, ești o fată
Izvorâtă din neant.
Zambetu\' ți-e ca o floare,
Ochii limpezi... de diamant.
Dar, din prea multă iubire
Te-am pierdut. Și nu mai pot.
Nu mai simt decât durere:
Decât Om,
Duminica am fost la plimbare prin Amsterdam si am nimerit exact in momentul slujbei intr-o catedrala medievala.A fost o atmosfera de vis....Batrani si nu numai,olandezi,negrii sau chinezi,toti se
De trăit nu se mai poate,
Fără neamuri pe la sate.
Să-ți mai dea câte-o găină,
De se poate,chiar... slănină
Sărbători avem din plin,
Dar pe masă-i... doar
Astazi,12.03.2006 traiesc cele mai emotionante clipe din viata mea.
Nu,nu am descoperit comorile lui Solomon si nici pecetile lui Stefan cel Mare.E ziua cand tu,Adriana implinesti 30 de
V