Aș vrea
Aș vrea să-ți port o sărutare, Să-ți cânt din râuri și din mare.. Să plâng aș vrea cu-a ta ființă, Topind dureri și suferință; Aș vrea să porți a mea zidire, Sub șoapta nunții dintre noi și
Monedă medievală
Stau și meditez în bătătură, La colbul ridicat de pe metal.. La discul lucitor din arătură, Ce pare-a fi \'\'un Ștefan\'\' Sau poate-i din Ardeal.
Feminitatea
La groapa de gunoi a fericirii Te-am regăsit. Și plâng Și râd, Mijesc precum un pui din ou... Și cât pe ce era să-i fur iubirii: Lumina ta, Un veșnic indigou. ******** Ce-ți lași
Doar Tu...
Lumea nu mă mai cunoaște, Prietenii nu mă-nțeleg, Iar în ciuda disperării... Tot pe Tine te aleg. Tu ești dragostea cerească, Erosul cel adormit... Pentru-a Ta pană măiastră, Timpurile
Ghicitoare
Mereu caldă, O comoară, Însăși calea spre neant... Capu\' de mi-l înconjoară: Eu sunt Rege în Palat.
Lecție de anatomie
Fata cu părul de aur E Luisa... un tezaur, Buzele, o galaxie... Le unim pentru vecie. Ochi sunt niște rândunele, Pleoapele... un Rai cu miere. Are mâini... o rădăcină , Către cer, cale
Unde esti?
Dintre mii de Juliete, Eu doar una am ales: Pe Luisa, voal cu bete, Ce-mi apare...doar în vis. Ce prin forța unui zâmbet, Unui chip de nedescris... Mă vrăjește, mă adoarme, Mă
Luisa
Deja visez, Visez pentru vecie... Ești însăși visul, Ești magie
Otilia
Otilia... o fată-mare, Cămașă albă peste nori E fără de asemănare... Precum e crinul între flori. Otilia e o prințesă Cu ochi gingași, cristalini... Ai vrea mereu să te
,,Ursul pacalit de vulpe,,
Ursul mare... coadă n-are, Dar el merge la plimbare Și tot speră că\'ntr-o zi... Pe vulpe o va-ntâlni: Las\' că-i cer eu socoteală Pentru gluma de-astă iarnă. N-am reușit să prind nimic, M-a
Judecata de apoi
Ziua\' opta, prin credință, Jertfă, post și suferință Ne aduce și ne iartă... Mântuirea mult rugată. N-a fost Doamne, în zadar Jertfa întru\' Sfânt Altar.
Mantuirea
Ani lumină de cerneală Poți citi... și iar citi, Calea către mântuire Tot singur o vei găsi.
Comoara mea
Spiriduși și Sânziene! Să veniți la moartea mea. Voi sunteți a mea avere, Voi sunteți comoara mea.
Testament dureros
Adriana, ești o fată Izvorâtă din neant. Zambetu\' ți-e ca o floare, Ochii limpezi... de diamant. Dar, din prea multă iubire Te-am pierdut. Și nu mai pot. Nu mai simt decât durere: Decât Om,
Democratia
De trăit nu se mai poate, Fără neamuri pe la sate. Să-ți mai dea câte-o găină, De se poate,chiar... slănină Sărbători avem din plin, Dar pe masă-i... doar
Opriti timpul!
********************* Apele încep să fiarbă, Râurile clocotesc, Când Irina e în preajmă... Timpurile se opresc.
Placere
Ce-mi place la ea mai mult? Glasul lin, să îl ascult... Ochii dulci, să îi privesc... Să simt, că o-mbrățișez.
Nemurirea
Este oare Nemurirea, Șansa de-a mai fii copil? Mulți nu știu ce-i ,,aia,, mamă, Pentru alții-i doar un chin. Și e doar copilăria, Vremea când avem puteri? Iar apoi doar clipa morții Ne mai
Vraja
Orice-aș spune, orice-aș face, La oricine m-aș gândi... Vraja, n-o mai pot desface. Te iubesc! Te voi iubi!
Nu fii trista
Adriana, nu fii tristă! Știi că e păcat. Tu, fetița optimistă, Zâmbetu\' mi l-ai redat. Tu ești floarea care dă lumină, Orhideea din grădină. Tu ești zâna care dă speranță... Tot ce e mai
Dragoste la prima vedere
Ești fata visurilor mele, O stea pe ceru-ntunecat... Ești artă vie printre ele, Ești zâna bună ce-am visat. Din veci o lume-ntreagă Te caută ne-ncetat. Cu toții ,,plang,, să vadă, Un chip
Somnul cel de veacuri
Dinspre mări, dinspre oceane, O făptură vezi plutind... Fără vlagă, fără stare, Ca un viscol rătăcind. Doarme. Somnul cel de veacuri Ce ia fost încredințat, Când o vrajă din
Insomnia
E dulce insomnia Când stai să te gândești, Cu drag la ființa ceea... Pe care o iubesti.
Despre armata...
Săracă, măicuța mea De la toate mă scotea. Numa\' de la două nu poate: De la armată si moarte
O dorinta
Ești vis, ești mângâiere... Aș vrea să te ating. Să zbor cu tine-n brațe, Să-ți spun ceea ce simt.
Otilia
Cine este ființa, care Din petala unei flori Îți aduce-o dezmierdare Și prin buze-ți trec fiori? E Otilia! Regina Florilor și-a Dragostei, Spiridușii se adună La auzul vocii Ei.
Folclor
Nu fura această carte, Căci de dânsa, nu ai parte, Ci las-o a cui este Că desculț se iscălește.
Viata
Viața e precum un lagăr. Suntem prizonierii Ei. Si de crezi, că vei fii liber, Toți se-ntreabă: ,,Tu ce vrei?,, Nimeni nu te înțelege. Nici nu-ncearcă, nici nu vrea... Ba, mai mult: vor să te
Eminescu
Doamne Sfinte! Nu mai pot. Sunt bolnav, mă doare tot. Prietenii nu mă-nțeleg, Nu mai pot nici ,,chiar,, să merg. Nu mai pot lega cuvinte, Vorbele-s de-acum... Morminte.
Surioara
Alexandra, draga mea, Tare mult mi-ar mai plăcea Să fiu fată- așa ca tine, Să umble băieții la mine, Să merg mult la discotecă, Să dansez, să fiu vedetă. Daaaaa? Las\' că vezi tu
,,Pasarica,,
Rândunică, rândunică, Ești atât de mititică... Ochii-i ai așa de mici, Parc-ar fi niște furnici. Rândunică, rândunea, Tre\' să stai în țara ta. Nu poți merge la plimbare, Până... toamna
Un dor
O durere fără margini Mă apasă, simt că mor... Trupu-mi este plin de lacrimi, Se topește de-al tău dor.
Occidentul
Occidentul Cine ești Tu? Să mă judeci, Pentru alții ce-au făcut, De rușine omenirea Și trăiesc doar în trecut. Nu poți fii decât un Demon, Antihristul dintre noi... Să-l
Doar un cuvant
Un cuvant acum ti-as spune, Un cuvant simplu de tot. Este vorba de Iubire, De atat, nimic mai mult.
