Vali Slavu

Hmm... Un veac de singurătate vs. Iubește-mi mâinile

Nae, am simțit o undă de dezamăgire în comentariul tău. Nu e cazul să vorbim despre un anumit stil. Voi ține cont de recomandarea ta. Mulțumesc!

Nae, când citesc o carte, notez într-un carnețel idei, citate care îmi ajung la suflet. E drept că majoritatea se regăsesc pe net sau sunt adunate în volume, le-aș putea reciti de acolo, dar nu e același lucru. S-au adunat multe de Exupery și de… Gabriel García Márquez (că tot ai făcut acea comparație).
Mă voi mai gândi la acel posibil final apoteotic. Deocamdată nu am nicio altă idee. Cu atât mai mult cu cât pornind de la finalul acesta s-au născut restul versurilor. Procedez la fel ca la epigramă, mai întâi scriu finalul, apoi construiesc în jurul ideii respective.
Mulțumesc pentru părere și pentru încurajări.
Liviu, și ție îți mulțumesc! Acum voi reciti textul și voi căuta să reduc din repetiții. Credeam că repetițiile la distanță nu dăunează textului, dar uite-așa mai învăț…

Tataru Basil, ai dreptate, și iubirea se poate desena. Ce desen frumos ar ieși!...
Mulțumesc pentru semn!

Ottilia, am făcut niște modificări, nici ca mine, nici ca tine. Chiar nu sesizasem acele le-le-le-uri, iar construcția aceea era cam sâsâită.
Îți mulțumesc pentru observații!

Chiar dacă textul nu este încadrat la \"umoristice\", are mult umor. Un umor firesc, natural, izvorât din starea de fapt a \"Epocii de Aur\". Probabil, cei care n-au apucat-o, vor gusta mai greu anumite aspecte. Nimic nu este forțat, iar lectura este una plăcută.
Felicitări!

Am remarcat (nu numai în poezia aceasta) că noțiunea de \"doi\" face parte din accepțiunea dumneavoastră asupra fericirii. Asupra luminii, în definitiv. Deoarece lumina înseamnă începutul, iar acel \"urmează-mă\" poate marca un început.

Am citit cu plăcere, dar v-aș sugera două mici modificări. Ar fi bine să scăpați de asonanța felinare/ târcoale și să reformulați versul în care este o alăturare de cuvinte mai greu de citit: prilejuri pentru-alte.
E doar părerea unui cititor...

Nu știu dacă lor le convine, dar văd că ție, Ottilia, ți-a plăcut. Mă bucur că ți-au atras atenția versurile mele.

O zi frumoasă!

A se citi fără \"mereu\". Uh!

Curvar? Eu cred că doar bravează,
Că doamna Gârda e mereu pe fază!

La mulți ani! :)

Scrisesem un răspuns, dar se pare că am pierdut logarea, chiar când l-am trimis și nu apare. Așa că reformulez.
Nelu, spuneam că rimele găsite de tine sunt pesimiste (compătimire, rătăcire), așadar e de înțeles de ce le-am ocolit. Merge explicația? :)
Mai spuneam că nu era necesară precizarea de la sfârșit. Poate alții cred altceva, dar eu știu că epigramiștii pot vorbi și serios. Când nu glumesc. :)
Cornel, sunt de acord cu observațiile tale. M-am gândit și eu că titlul \"deconspiră\" finalul, dar nu am stat să aleg altul. E o idee, mă voi gândi la ea, așa cum mă voi gândi și la cele două expresii. Consider, totuși, că o expresie \"bătătorită\" primește valențe noi într-un context nou.
Mă bucură semnul lăsat de voi.
Vă doresc inspirație în noul an!

Nae, ce să zic? Mă bucur că ai remarcat profunzimea jocului meu de cuvinte.
Cu globalizarea, observ că s-a lămurit cum stau lucrurile.
Restul discuției poate fi continuată, dar nu aici.
La mulți ani!

\"Cam intuiesc cine ar fi \"stan-pățita\" dar mai rămân două enigme. Chiar trei.
1 Cum a ajuns respectiva să-ți dea acest sfat. Nu vreau să insinuez niște apropieri mai mult decât amicale\"

La mulți ani, Nae!
Chiar nu înțeleg de ce tonul acesta răutăcios. Nelu Gârda a postat o epigramă, aici, pe Agonia. Eu (\"respectiva\") i-am lăsat un comentariu, amical (doar amical) și cu bune intenții, amintindu-i de epigrama ta. Consideri că nu am procedat corect?

Călătoria prin cartierul Rahova mi-a trezit multe amintiri.
Mi-am amintit de un profesor de la Casa Pionierilor, de Ștefănescu pe care il admiram când Universitatea Craiova lupta pentru Cupa UEFA (uite-așa, de ciudă, că toate colegele mele erau amorezate de Ilie Balaci), de cei de la ABBA, a căror poză o aveam pe un tricou care costase o avere și de care eram tare mândră.
Mi-am amintit de colecțiile mele de șervețele, de ilustratele cu actori și cu pisici, de pietre aduse acasă de prin taberele de vară, de cutii de chibrituri. Le mai am și acum, am fost norocoasă, nu au sfârșit în foc.
Mi-am amintit de sunetul acela sinistru pe care-l făceau acele și seringile din cutia de inox a lu’ tanti Lenuța, soră medicală, bau-baul meu din copilărie.
M-ați făcut să zâmbesc cu acele propoziții din abecedar. Mi-am amintit de domnul Pruteanu, pe vremea când avea emisiunea „Doar o vorbă săți mai spun!”. A citit niște stupizenii dintr-un abecedar (din acela de când cu moda manualelor alternative) și le-a comentat într-un mod atât de haios, că am râs cu lacrimi.
Interesantă paralela între mentalitatea de ieri și de azi, între copiii care nu aveau voie să facă decât ce li se impunea și cei de azi care sunt liberi să ia decizii. Dar despre asta s-ar putea scrie multe…

și poezia mea și-a pus masca de duminică, din moment ce pare optimistă.
Îți mulțumesc pentru semnul lăsat și te mai aștept!

Portativ, cheia sol... pe acolo e soluția.

Nu!... Acum \"coc\" doar epigrame pentru \"Mircea Trifu\". Dar nu-mi prea reușește glazura...

Harnic mai ești! Se vede că nu ai avut de făcut prăjituri, ca alții.
Prima mi se pare foarte reușită. La definiții, ai folosit din \"catrenele meseriașe\" adunate de Jupp?

Îți doresc inspirație în noul an!

Un mod inedit de a explica ce înseamnă să învingi. Un eseu interesant, dar care nu se citește dintr-o suflare. Merită disecată fiecare idee.
M-am oprit îndelung la aceasta: obișnuim adesea să cădem în păcatul de a ne sărbători iluziile. Da, acceptăm să percepem fals realitatea, în mod conștient, să ne agățăm de o iluzie. Niciodată fără motiv. Uneori credem atât de mult în iluziile noastre, încât ajung să pară reale. Aceste amăgiri sunt hrana viselor noastre. Când amăgirile dispar, mor și visele. Iar când mor visele, rămâne întuneric și frig…
Vă mulțumesc pentru că mi-ați oferit ocazia să citesc acest eseu, la început de an!
La mulți ani!

Ottilia dragă, ești bogată, deoarece te pricepi să vezi lumina din ochii oamenilor și \"zăcămintele\" din sufletele lor.
Și eu mă simt bogată cu o asemenea prietenă.
Anul Nou cu bine!